VESICARE® comprimate filmate

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

VESICARE®

comprimate filmate

Numărul certificatului de înregistrare în Republica Moldova: nr. 18559 din 22.12.2012

DENUMIREA COMERCIALĂ

Vesicare®

DCI-ul substanţei active

Solifenacinum succinas

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţa activă: solifenacin succinat – 5 mg;

excipienţi:  nucleul - lactoză monohidrat, amidon de porumb, hipromeloză, stearat de magneziu,  

apă purificată;

filmul - Opadry Yellow 03F12967.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galben-deschis, având marcarea „150” şi logotipul companiei pe una din feţe.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Remedii urologice. Antispastice urinare. Tratamentul incontinenţei de urină şi/sau diurezei frecvente. G04BD08.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice.

Studiile farmacologice in vitro şi in vivo indică faptul ca solifenacinul este un antagonist competitiv specific al subtipului M₃ de receptori muscarinici. La fel a fost determinată o afinitate deosebit de scăzută sau chiar lipsa afinităţii solifenacinului pentru diverşi alţi receptori şi canale ionice.

Eficacitatea  preparatului Vesicare^Ò în doze zilnice de 5 mg şi 10 mg, studiată în multiple studii clinice dublu orb, randomizate, controlate, la femei şi bărbaţi cu vezică urinară hiperactivă, a fost observată deja din prima săptămână de tratament şi s-a stabilizat după 12 săptămâni. Eficacitatea maximă poate fi determinată peste 4 săptămâni. Eficacitatea se menţine pe durata administrării îndelungate (timp de cel puţin 12 luni).

Proprietăţi farmacocinetice.

Concentraţia plasmatică maximă (C_max) se realizează peste 3-8 ore. Timpul atingerii C_max (t_max) nu depinde de doză. C_max şi AUC (suprafaţa de sub curba variaţiei în timp a concentraţiei plasmatice) cresc proporţional măririi dozei de la 5 până la 40 mg. Biodisponibilitatea absolută – 90%. Consumul alimentelor nu influenţează C_max şi AUC a solifenacinului. 

Distribuţia

Volumul de distribuţie a solifenacinului după administrarea intravenoasă constituie circa 600 l. Solifenacinul se fixează în mare parte de proteinele plasmatice (circa 98%), preponderent cu α-glicoproteina acidă.

Metabolizarea

Solifenacinul se metabolizează activ în ficat, preponderent de către citocromul P450 3A4 (CYP3A4). Însă există căi metabolice alternative, prin intermediul cărora se poate metaboliza solifenacinul.

Clearance-ul sistemic al solifenacinului constituie circa 9,5 l/oră, iar timpul de înjumătăţire este de 45-68 ore. După administrarea internă în plasmă, în afară de solifenacin, au fost identificaţi următorii metaboliţi: unul farmacologic activ (4R-hidroxisolifenacin) şi trei inactivi (N-glucorunid, N-oxid şi 4R-hidroxi-N-oxid solifenacin).

Eliminarea

După administrarea a unei doze de 10 mg solifenacin ¹⁴C-marcat după 26 zile circa 70% radioizotopi au fost determinaţi în urină şi 23% în fecale. În urină circa 11% din radioizotopi au fost determinaţi sub formă de substanţă activă nemodificată, circa 18% – sub forma metabolitului N-oxid, 9% – sub forma metabolitului 4R-hidroxi-N-oxid şi 8% – sub formă de 4R-hidroxi metabolit (metabolitul activ).

Farmacocinetica solifenacinului e lineară în intervalul dozelor terapeutice.

Particularităţi farmacocinetice la anumite categorii de pacienţi:

Vârsta

Nu este necesar de ajustat doza în dependenţă de vârsta bolnavilor. Studiile au demonstrat că expunerea solifenacinului (5 şi 10 mg), exprimată sub formă de AUC, era similară la indivizi vârstnici sănătoşi (de la 65 până la 80 ani) şi la indivizi tineri sănătoşi (sub 55 ani). Viteza medie a absorbţiei, exprimată sub formă de t_max, era puţin mai joasă, iar timpul de înjumătăţire – circa cu 20% mai prelungit la vârstnici. Aceste diferenţe neesenţiale nu sunt semnificative clinic. Farmacocinetica solifenacinului nu a fost determinată la copii şi adolescenţi.

Sexul

Farmacocinetica solifenacinului nu depinde de sexul pacientului.

Rasa

Apartenenţa rasială nu influenţează farmacocinetica solifenacinului.

Insuficienţa renală

AUC şi C_max ale solifenacinului la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată se deosebesc nesemnificativ de indicii corespunzători la voluntarii sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min) expunerea solifenacinului este esenţial mai înaltă – creşterea C_max constituie circa 30%, AUC – peste 100% şi T_1/2 – peste 60%. Se determină o legătură statistic semnificativă dintre clearance-ul creatininei şi clearance-ul solifenacinului. Farmacocinetica la pacienţii, supuşi hemodializei, nu s-a studiat.  

Insuficienţa hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (indicele Child-Pugh de la 7 până la 9) valoarea C_max nu se modifică, AUC creşte cu 60%, T_1/2 se măreşte de două ori. Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu s-a determinat.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul incontinenţei imperioase de urină, frecvenţei crescute a micţiunilor şi micţiunilor imperioase, caracteristice pentru pacienţii cu sindromul vezicii urinare hiperactive.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Intern, câte 5 mg o dată pe zi, cu o cantitate suficientă de lichid, independent de luarea meselor. La necesitate doza poate fi mărită până la 10 mg o dată pe zi.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi prezentate în funcţie de frecvenţă, utilizînd Convenţia MedDRA privind frecvenţa:

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Vesicare poate provoca efecte adverse, determinate de acţiunea anticolinergică a solifenacinului, mai frecvent uşoare sau moderate. Frecvenţa acestor reacţii adverse depinde de doză. Cea mai frecventă reacţie adversă a Vesicare^Ò este xerostomia. Ea s-a semnalat la 11% dintre pacienţii care administrau doza de 5 mg pe zi, la 22% dintre pacienţii care administrau doza de 10 mg pe zi şi la 4%, care administrau placebo. Gradul de exprimare a xerostomiei de obicei era slab şi doar în cazuri rare conducea la întreruperea tratamentului. În general complianţa la tratament era foarte înaltă.

	Frecvente (> 1/100, <1/10)	Ocazionale (> 1/1000, <1/100)	Rare (> 1/10000, <1/1000)
Dereglări din partea tractului gastrointestinal	constipaţii, greaţă, dispepsie, dureri abdominale	boala de reflux gastro-esofagian, uscăciunea faringelui	Ocluzia intestinului gros, coprostază
Infecţii şi invazii		infecţii ale căilor urinare
Dereglări din partea văzului	vedere neclară (dereglări ale acomodaţiei)	xeroftalmie (uscăciunea ochilor)
Dereglării generale		oboseală, edemul membrelor inferioare
Dereglări din partea căilor respiratorii, cutiei toracice şi a mediastinului		uscăciunea cavităţii nazale
Dereglări din partea tegumentelor şi ţesutului subcutanat		uscăciunea pielii
Dereglări din partea căilor urinare		dificultăţi de micţiune	retenţie urinară

Reacţii alergice pe durata studiilor clinice nu au fost semnalate. Însă posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse nu trebuie de exclus.

CONTRAINDICAŢII

• retenţie urinară;
• afecţiuni gastrointestinale severe (incluzând megacolonul toxic);
• miastenia gravis;
• glaucom cu unghi închis;
• hipersensibilitate la componentele preparatului;
• efectuarea hemodializei;
• insuficienţă hepatică severă;
• insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică moderată cu tratamentul concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu ketoconazol.

SUPRADOZARE

Cea mai mare doză de solifenacin, administrată de către voluntari, a constituit 100 mg într-o singură priză. La această doză cel mai frecvent s-au înregistrat următoarele reacţii adverse: cefalee (uşoară), xerostomie (moderată), vertij (moderat), somnolenţă (uşoară) şi vedere neclară (moderată). Cazuri de supradozaj acut nu au fost semnalate.

În caz de supradozaj e necesar de efectuat lavaj gastric şi de administrat cărbune activat, dar nu de indus voma. Ca şi în cazul supradozării cu alte remedii anticolinergice, simptomele se vor trata în felul următor:

• în efecte anticolinergice centrale severe (halucinaţii, agitaţie pronunţată) – fizostigmină sau carbacol;
• în convulsii sau excitabilitate pronunţată – benzodiazepine;
• în insuficienţă respiratorie – respiraţie artificială;
• în tahicardie – beta-blocante;
• în retenţie urinară – cateterizare;
• în midriază – de instilat în ochi pilocarpină şi de transferat pacientul într-o încăpere întunecată.

Ca şi în cazul supradozării altor preparate anticolinergice, o atenţie deosebită e necesar de acordat pacienţilor cu risc stabilit de prelungire a intervalului QT (adică în hipokaliemie, bradicardie şi la administrarea concomitentă a preparatelor, care provoacă prelungirea intervalului QT) şi pacienţilor cu afecţiuni cardiace (ischemia miocardului, aritmii, insuficienţă cardiacă congestivă).

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Înainte de începerea tratamentului cu Vesicare^Ò trebuie de stabilit dacă nu sunt alte cauze ale micţiunilor frecvente (insuficienţa cardiaca sau afecţiuni renale). În  cazul infecţiei urinare se va iniţia un tratament antibacterian adecvat.

Vesicare se va indica cu precauţie pacienţilor:

• cu obstrucţia clinic semnificativă a orificiului extern al vezicii urinare, care conduce la riscul dezvoltării retenţiei urinare;
• cu afecţiuni gastrointestinale obstructive;
• cu riscul motoricii scăzute a tractului gastrointestinal;
• cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min) şi insuficienţă hepatică moderată (indicele Child-Pugh de la 7 până la 9); dozele pentru aceşti pacienţi nu trebuie să depăşească 5 mg;
• care administrează concomitent un inhibitor puternic al CYP3A4, de exemplu ketoconazol;
• cu hernie hiatală, reflux gastroesofagian şi pacienţilor care concomitent administrează remedii medicamentoase care pot să provoace sau să agraveze esofagita (de ex., bisfosfonaţii);
• cu neuropatie autonomă.

Preparatul conţine lactoză, de aceea pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să administreze acest preparat.

Administrarea în timpul sarcinei şi perioada de alăptare

Nu sunt date clinice despre femeile care au rămas însărcinate în timpul administrării solifenacinului. Studiile pe animale nu au decelat acţiune nefavorabilă directă asupra fertilităţii, dezvoltării embrionului/fătului sau naşterii. Se recomandă precauţie la administrarea acestui preparat la femeile însărcinate. Nu se cunoaşte dacă solifenacinul se elimină cu laptele matern. Administrarea preparatului Vesicare^Ò nu se recomandă în perioada de alăptare.

Influenţa asupra capacităţii de conducea vehicule şi de a folosi utilaje

Solifenacinul, similar altor remedii anticolinergice, poate provoca neclaritatea perceperii vizuale, la fel (rar) somnolenţă şi senzaţia  de oboseală, ceea ce poate să se reflecte negativ asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Interacţiuni farmacodinamice

Tratamentul concomitent cu medicamente cu proprietăţi anticolinergice poate conduce la efecte terapeutice mai pronunţate sau reacţii adverse. După întreruperea administrării solifenacinului e necesar de respectat un interval de circa o săptămână înainte de a începe tratamentul cu alt preparat anticolinergic. Efectul terapeutic poate fi redus la administrarea concomitentă a agoniştilor receptorilor colinergici. Solifenacinul poate să reducă efectul remediilor medicamentoase, care stimulează motorica tractului gastrointestinal, de exemplu metoclopropamida şi cizaprida.

Interacţiuni farmacocinetice

Studiile in vitro au arătat că în concentraţii terapeutice solifenacinul nu inhibă CYP1A 1/2, 2C9, 2C19, 2D6 sau 3A4, izolate din microzomii hepatici umani. De aceea e puţin probabil că solifenacinul va modifica clearance-ul remediilor medicamentoase, metabolizate de aceste CYP-enzime.

Acţiunea altor medicamente asupra farmacocineticii solifenacinului

Solifenacinul se metabolizează de CYP3A4. Administrarea concomitentă a ketoconazolului (200 mg pe zi), inhibitor puternic al CYP3A4, a  dus la dublarea valorii ariei de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a solifenacinului, in timp ce ketoconazol la doza de  400 mg/zi a dus la triplarea valorii ASC a solifenacinului. De aceea doza maximă de Vesicare^Ò nu trebuie să depăşească 5 mg, dacă pacientul concomitent administrează ketoconazol sau doze terapeutice ale altor inhibitori puternici a CYP3A4 (aşa ca ritonavir, nelfinavir, itraconazol). Tratamentul concomitent cu solifenacin şi inhibitor puternic al CYP3A4 e contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică moderată. Deoarece solifenacinul se metabolizează de CYP3A4, sunt posibile interacţiuni farmacocinetice cu alte substraturi CYP3A4 cu o afinitate mai sporită (verapamil, diltiazem) şi cu inductorii CYP3A4 (rifampicină, fenitoină, carbamazepină).

Influenţa solifenacinului asupra farmacocineticii altor remedii medicamentoase

Contraceptivele orale: nu s-au determinat interacţiuni farmacocinetice dintre solifenacin şi contraceptivele orale combinate (etinilestradiol/levonorgestrel).

Warfarina: administrarea preparatului Vesicare^Ò nu a provocat modificarea farmacocineticii R-warfarinei sau S-warfarinei sau influenţei lor asupra timpului protrombinic.

Digoxina: administrarea preparatului Vesicare^Ò nu a influenţat farmacocinetica digoxinei.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 5 mg. Câte 10 comprimate în blister. Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

 PĂSTRARE

 A se păstra la loc ferit de lumină, la temperatura sub 25°C.