Relațiile între părinți și copii sunt adesea dificile. Neînțelegerile pot fi provocate atât de diferențele de viziuni și de abordare a lucrurilor, supărări cât și de unele situații de relaționare mai dificile. În unele cazuri aceste situații pot genera un șir de consecințe, printre care cea mai neplăcută, dar totodată frecventă, este întreruperea comunicării și a relaționării între generații. Recent, un studiu american a evidențiat numărul copiilor care și-au întrerupt relațiile cu părinții lor, dar și cauzele care au generat un asemenea comportament. Urmărește-le în continuare, alături de posibilele soluții care ar ameliora situația.
Mariajul nefericit
Timp de mulți ani Peter (numele nu este unul real) a așteptat momentul în care copiii vor fi suficient de adulți pentru a fi pregătiți să facă față divorțului acestuia cu mama lor. El spera că această amânare îi va ajuta pe copii să treacă mai ușor peste evenimentul traumatizant. Cu toate acestea, timp de 6 ani după aceasta Peter nu și-a mai văzut pe niciunul dintre cei doi feciori ai săi. Cu mezinul, în vârstă de 20 de ani, discută de câteva ori pe an, iar cu cel mai mare, trecut de 30, a întrerupt orice relație.
Fiica acestuia, fiind copilul mijlociu, a încercat să acționeze în calitate de intermediar între tată și feciori, însă a găsit această experiență drept una extrem de traumatizantă.
Rezultatele studiului populațional
Deși persoanele nu sunt deprinse să vorbească despre asta, înstrăinarea familială este o situație foarte frecventă în SUA. Un studiu populațional extins realizat recent de Universitatea Cornell a depistat că 27% dintre adulții americani sunt înstrăinați de cel puțin un membru apropiat al familiei.
Karl Pillemer, profesorul de sociologie și cercetătorul principal, care a publicat și o carte cu denumirea „Linii de eroare” („Fault lines”), a declarat că multe persoane se simt rușinate de această situație familială, iar tabloul real ar putea fi mai dramatic. Totodată, autorul menționează că cel mai frecvent relația se agravează, atunci când copilul este adult și el este cel care „scoate cuțitul pe masă”.
Deși acest subiect a fost studiat recent, nu există date care ne-ar permite să vizualizăm evoluția lucrurilor. Cu toate acestea, majoritatea psihologilor și a sociologilor afirmă într-un glas că situația unei comunicări deficitare între generații devine tot mai frecventă.
Divorțul este factorul de risc principal și pentru alte drame familiale.
Joshua Coleman, psiholog și autorul „Regulilor de înstrăinare” a constatat, în cadrul unui sondaj care a implicat 1.600 de părinți înstrăinați de propriii copii, că 70% din aceștia au divorțat de celălalt părinte al copilului/copiilor săi.
Doar eu cu mine
Cel mai important factor al relațiilor dificile între generații, potrivit specialiștilor, este promovarea masivă a individualismului drept mijloc de obținere a fericirii. Multă lume are tentația să respingă relațiile cu rudele care stopează, într-un mod sau altul, sentimentele de bunăstare prin susținerea unor credințe contradictorii cu cele proprii sau prin frica eșecului de a găsi limbă comună. Împlinirea personală a ajuns să fie mult mai importantă decât cea familială.
În timp ce membrii unei familii au avut mereu tentația să lupte între ei, ignorarea și emiterea unui membru al familiei pare o soluție mai nouă. Din unele puncte de vedere pare o decizie corectă – oamenilor le este mai ușor să se despartă de părinții care au fost abuzivi. Însă, această soluție poate avea, totodată, și un preț mai mare.
Din punct de vedere al divorțului, America se situează în topul țărilor cu cel mai înalt nivel al acestora, fapt accentuat și de migrarea intensivă a oamenilor dintr-un stat în altul.
În Moldova, potrivit Biroului Național de Statistică, în 2018 au fost înregistrate 10.721 divorțuri. Luându-le la un număr de 1000 de locuitori, acestea ar fi de cam 4,0, o cifră care este mai înaltă decât în țările occidentale, dar aproximativ egală cu cea din țările CSI (Ucraina, Rusia, Belarus).
Migrația este o problemă și pentru Republica Moldova, astfel încât potrivit datelor UNICEF, în ultimele două decenii aproximativ 20% dintre copii au rămas cu unul sau cu ambii părinți plecați peste hotare. Exodul masiv al cetățenilor țării noastre îi determină pe tot mai mulți să plece mai simplu peste hotare și să mențină legătura cu copiii lor doar la distanță.
Peter, istoria căruia a fost prezentată la început, recunoaște că în cazul în care ar fi locuit cu fiul său mai aproape, cel puțin în același oraș, ar fi reușit să repare lucrurile mult mai devreme. Totodată, această schimbare ar fi redus și din reticența fiului mai mare, crede Peter.
Situația este agravată de faptul că cei care își doresc să rupă relațiile cu părinții lor pot găsi suport într-un număr mare de cărți și grupuri online care scot mai mereu în titlu cuvântul „toxic”. Discuțiile de pe forumurile care țintesc persoanele care doresc să întrerupă orice contact cu părinții sunt moderate de persoane străine care nu au făcut niciodată față unei relații complicate sau „toxice” cu părinții proprii.
Terapiile de familie își au și ele rolul aici. Multe sesiuni realizate de specialiști subliniază rolul pe care îl joacă disfuncțiile familiale în senzația de nefericire personală. Deși de multe ori, relațiile încordate între generații sunt un factor, de multe ori însă nu neapărat acestea sunt pricina nefericirii.
Dr. Coleman accentuează importanța gândirii critice a unui psiholog: „În calitate de specialiști trebuie să analizăm critic ceea ce ne povestesc pacienții noștri. La fel cum nu aș lua descrierea copiilor de către părinți drept una impecabilă, nu aș accepta în totalitate nici etichetarea unei relații drept „toxică” de către un copil.”
Cel mai mare pericol al înstrăinării dintre copii și părinți este mult mai profund decât emoțiile negative. Cercetătorii sugerează că deprinderea de a rupe relații se poate răspândi în interiorul familiilor și în viața ulterioară a individului. Cu toate acestea, pe termen scurt, acest obicei ar putea accentua singurătatea la vârsta a treia.
Soluții posibile
În ordinea de idei menționată de Dr. Coleman, acesta lansează un program online cu cercetătorii britanici care va ajuta alți terapeuți să conceapă tehnici de lucru cu cei care s-au îndepărtat de rudele lor.
Conștientizarea problemei relațiilor dificile dintre generații în o asemenea cale este foarte importantă, deoarece unele legături aparent rupte pot fi flexibile, cu o posibilitate de a fi restabilite.
Totodată, specialistul în gerontologie, Dr. Pillemer accentuează importanța aflării de la vârstnici a informației cu privire la relațiile cu propriii copii. Potrivit acestuia, nu este suficient să aflăm dacă un vârstnic are copii, dar și de câte ori acesta i-a văzut în ultimul an. Doar după aceasta va fi posibil ajutorul strict orientat spre situația familială a vârstnicului.
Sănătate să aveți!
economist.com
