S-ar părea un lucru simplu și foarte firesc ca copilul să mănânce. Adesea însă aceștia au un apetit redus sau foarte selectiv, iar grijile familiilor se reduc la căutarea unor alimente „speciale”. E bine însă să știți că de cele mai multe ori alimente speciale nu sunt necesare. Copiii trebuie alimentați cu produse gătite acasă, fără a fi condimentate cu zahăr sau sare, deoarece produsele zaharoase pot deteriora dințișorii, în plus copiii nu au nevoie de adaos de sare.
Cum încep problemele de alimentare ale copilașului?
De cele mai dese ori problemele de alimentație ale copilului apar, deoarece părinții au idei nerealiste despre cantitatea de alimente necesare acestora.
Un copil sănătos după vârsta de un an mănâncă mai puțin comparativ cu primul an de viață. Sugarii cresc foarte rapid. Astfel, în primele șase luni de viață copilul își dublează greutatea de la naștere, iar la vârsta de un an – o triplează. După un anișor copiii deja nu mai au acest ritm de creștere și adaugă în greutate mult mai încet. Acesta este și motivul pentru care ei consumă cantități mult mai mici de alimente comparativ cu primul an de viață. Astfel, dacă sugarul mai mic de șase luni este alimentat de 7-8 ori timp de 24 ore, iar sugarul de 6-12 luni – de 6-7 ori, atunci copilul mai mare de 1 an – doar de cinci ori pe parcursul unei zile, dintre care trei mese să fie de bază, iar două – gustări. Atât mesele de bază, cât și gustările trebuie să fie la ore fixe.
Părinții trebuie să rețină că:
- copilul va manca doar atunci când îi este foame, este instinctiv, deci el categoric va refuza să mănânce dacă nu este flămând
- un copil sănătos care refuză să mănânce nu este flămând și, prin urmare, nu are nevoie de alimentare anume în acel moment
- un copil sănătos nu va „muri de foame” prin refuzul încăpățânat de a mânca
- copiii sunt mari imitatori – părinții trebuie să fie atenți la ce și cum mănâncă, întrucât exemplul lor va fi preluat de copil
- Pe parcursul unei zile un copil poate accepta mâncarea foarte bine, iar în alta – să refuze totul. Acest refuz de alimente este normal
- Capriciile alimentare sunt una dintre modalitățile copiilor de a se afirma ca personalitate
Erorile părinților în lupta cu refuzul de alimentare a copilului sunt foarte frecvente, iar axarea părinților pe modul de alimentare a copilului se poate transforma într-o problemă globală a familiei.
Astfel, părinții de obicei:
- oferă gustări dulci sau sărate pe parcursul zilei, astfel încât copilul „să nu moară de foame”, ceea ce reduce, de fapt, din pofta lui de mâncare
- oferă cantități mari de lapte sau alte băuturi pe parcursul zilei
- intimidează, se agită, se târguiesc sau mituiesc copilul pentru a încuraja alimentarea
Sfaturi simple, dar foarte utile vor permite părinților să evite stresul legat de alimentarea copilului.
- Părinții sunt responsabili pentru calitatea alimentelor oferite și pentru ora când acestea sunt furnizate, în schimb copiii pot decide asupra cantității de alimente pe care să o consume. Nerespectarea acestei reguli duce la apariția dificultăților în alimentarea copilașului.
- Alimentarea trebuie să fie un proces plăcut. Copilul trebuie să se bucure de mâncarea frumos servită, să-i fie permis să se atingă de ea. Copilul trebuie încurajat să mănânce singur, iar mâinile sunt la fel de utile ca și lingurița, chiar dacă este foarte probabil că va murdări totul în jur. Doar în acest mod copilul își va dezvolta abilitatea de autoservire (de a se hrăni singur).
- Există perioade când preferințele alimentare ale copilului devin foarte limitate. Aceștia pot refuza categoric laptele, legumele, carnea etc. Acest lucru este firesc, iar preferințele lor se pot schimba foarte frecvent, chiar de la o zi la alta. Alimentele refuzate de către copii pot fi substituite cu alte produse cu conținut similar, de exemplu laptele va fi înlocuit cu iaurt, legumele cu fructe, etc.
- Copiii nu trebuie amenințați, intimidați sau și nici nu este cazul să purtați negocieri cu ei pentru o recompensă: "încă o mușcătură și îți voi da un biscuit" sau "dacă nu mănânci tot, nu privești desene animate", întrucât alimentarea se va transforma într-o luptă pentru putere.
- Mesele trebuie luate în familie ori de câte ori este posibil, iar părinții sunt un exemplu de comportament pentru copil. Copilul va repeta gesturile părinților sau a fraților mai mari, iar dacă ultimii vor refuza un anumit timp de aliment, acest exemplu va fi preluat de copil.
- Alimentul trebuie propus la ora mesei. Dacă copilul refuză, peste 15-20 minute se va face o nouă încercare de a oferi copilului același produs alimentar (nu se va propune o gustare în loc de masa de bază, de ex. o tartină). În acest răstimp părintele trebuie să își păstreze calmul și bunăvoința, iar dacă copilul din nou își va exprima refuzul atunci această masă va fi anulată și copilul va fi hrănit la următoarea alimentare.
- Alimentele refuzate de copil nu trebuie excluse din meniul familiei. Copiii foarte lent acceptă gusturi și texturi noi, așa că dacă astăzi el va scuipă varza oferită pentru prima dată, încercarea trebuie repetată săptămâna următoare.
Și totuși sunt situații când refuzul de a mânca trebuie să îngrijoreze părinții? Da, categoric! Părinții trebuie să se adreseze la medic dacă refuzul de alimentare a copilului este asociat cu unele semne de boală:
- apatie,
- somnolență,
- indiferență față de jocuri,
- balonare și/sau dureri abdominale,
- modificarea scaunului (diaree/constipație),
- lipsa adaosului ponderal,
- pierdere în greutate,
Obiceiurile alimentare sănătoase, preluate din familie și învățate în copilărie vor dura toată viața!
În cazul în care simptomele persistă, iar starea de sănătate nu se ameliorează consultați suplimentar medicul!
