Fricile și fobiile. De ce se tem copiii și cum îi putem ajuta

Ana Niculăeș

psiholog

La vârsta de 3-4 ani începe să se dezvolte imaginația la copii, iată de ce pentru această vârstă este specifică exagerarea fricilor pe care ei le resimt. De multe ori, o frică poate ascunde alta. Există frici comune pentru această vârstă, cum ar fi frica de foc, fulger, tunet, gândaci și animale, de umbre sau lumini care se mișcă pe perete, în special în timpul orei de culcare. De asemenea, apare frica de moarte.

Deseori fanteziile copiilor pot fi alimentate de programele TV: dragoni, fantome, personaje cu puteri supranaturale. Astfel, preșcolarii pot să le menționeze fie că le-au visat sau să le folosească în timpul jocurilor. La fel, se amplifică frica de a fi abandonat de către părinți. Acest aspect depinde mult de tipul de atașament pe care îl are copilul.

Fricile pot fi dobândite prin observarea comportamentului altor persoane: cum cineva din adulți reacționează la un păianjen sau din propria experiență mai puțin plăcută - când s-a pierdut în magazin, spre exemplu. Anumite frici au rol de a-i proteja de pericole pe copii, cum ar fi frica de: animale care mușcă, înălțime, foc, instrumente de lucru sau trafic.

Rolul părintelui este să îl ajute pe copil să facă față fricii și să dezvolte senzația de control asupra propriei vieți.

Ce ar putea să facă părinții?

  • Acceptați fricile copiilor voștri. Evitați să îi judecați sau să fiți critici cu ei. Spuneți-le că îi înțelegeți și încurajați-i să exprime în cuvinte ce simt.
  • Oferiți-le o modalitate de a se exprima prin joc de rol, desen, dans, în mod special dacă suspectați că motivul fricii ar fi un comportament din partea unui educator sau a unui învățător. Astfel, ei vor resimți că dețin control asupra propriilor insecurități.
  • Ajutați-i să se pregătească pentru situații pe care le percep ca fiind periculoase. Explicați copiilor ce trebuie să facă în anumite situații excepționale sau citiți-le instrucțiuni pentru situații de urgență.
  • Încercați să identificați cauza fricii. Cu cât mai multe știți de la copil (și cu cât mai puțin presupuneți), cu atât mai mult veți putea să-l ajuți să-și depășească fricile.
  • Evitați să folosit expresii de genul: „Îți spun a zecea oară, nu ai pentru ce să îți fie frică!” Până la vârsta de 11 ani copiilor le este dificil să înțeleagă legătura dintre cauză și efect, deoarece încă nu este dezvoltată gândirea abstractă. Gândirea lor este una concretă și ei sunt convinși de faptul că ceea ce simt este adevărat.

În majoritatea cazurilor fricile dispar cu vârsta și în preadolescență ele sunt mai puține, dar asta nu înseamnă că nu sunt la fel de intense și mereu este necesar să le fim alături să îi încurajăm să-și exprime fricile.

Când să apelați la psiholog?

Fiecare dintre noi avem anumite frici, rolul fricii este să ne protejeze de pericole și să ne mențină în viață. Dacă copilul resimte o frică excesivă care îi afectează viața, o putem defini ca fobie. Fobia, spre deosebire de frică, este persistentă sau poate dura câteva luni și într-un anumit mod poate afecta activitățile zilnice ale copilului, fie în cadrul jocului, plimbatul în parc sau la cumpărături.

De exemplu: dacă copilul resimte frică de tigri nu are cum să-l afecteze direct, dar dacă are frică de injecții, atunci fiecare vizită la medic îl va afecta destul de mult.

Sfatul Specialistului: Chiar dacă anumite fobii ale copiilor pot fi destul de frustrante pentru părinți, e important să înțelegeți că pentru copilul dumneavoastră este și mai dificil. Este important să evitați să le transmiteți că ceva nu este în regulă cu el. Ei nici nu știu ce se întâmplă de fapt, ei resimt doar frică!

Articole pe teme similare puteți citi pe site-ul: consuela.md și vă puteți programa on-line pentru o consiliere psihologică: http://consuela1.schedulista.com/

La Inceput