Rodica Eremciuc, medic pediatru
În procesul lor de creștere, copiii de regulă adaugă în kilograme conform vârstei. Atunci când anumiți factori dereglează acest proces, au loc și dereglări de creștere. De obicei, ele se manifestă sub formă de malnutriție ori, dimpotrivă, de un adaos în kilograme exagerat, pe care noi doctorii îl numim obezitate infantilă. Datele Organizației Mondiale a Sănătății din 2014 arată că 41 de milioane dintre copiii cu vârsta mai mică de 5 ani au fost evaluați ca fiind supraponderali sau obezi.
Cum îți dai seama că un copil este obez
Obezitatea la copii apare atunci când greutatea acestuia este mult peste limita specifică vârstei şi înălţimii. Deși acest lucru se poate vedea cu ochiul liber, o vizită la medicul pediatru nu strică. El poate evalua dacă micuțul se dezvoltă sau nu normal.
La copilul cu vârsta de până la doi ani, diagnosticul de obezitate poate fi stabilit în baza greutății raportate la înălţime. La copiii mai mari de doi ani, indicatorul de referință este indicele de masă corporală (Body Mass Index), care se calculează conform formulei: masa (în kg) raportată la pătratul înălțimii (în cm). Pentru adulți o valoare a indicelui masei corporale situată între 25-30 sugerează supraponderabilitatea, iar valorile mai mari de 30 reprezintă obezitatea. La copii acest indice se interpretează în baza percentilelor, la fel de către medicul pediatru.
Ce teste trebuie sa facem ca să ne dăm seama dacă un copil este obez
Clinic, obezitatea se manifestă prin aspecte somatice particulare, exces de țesut adipos la care se adaugă semnele şi simptome unor eventuale complicaţii. Examenele medicale, la care este suspus un copil afectat de obezitate, reprezintă un proces complex de teste, precum datele anamnestice, examenul fizic, măsurători antropometrice şi investigaţii de laborator. Dintre cele din urmă este important de aflat profilul glicemic, toleranța la glucoză, profilul lipidic și la necesitate, investigații hormonale.
Factorii de risc
Doar la o mică parte dintre copiii care suferă de obezitate infantilă cauza ar putea fi una genetică sau hormonală (cel mai des este vorba de sindromul Praeder-Willi sau Sindromul Cushing). De cele mai multe ori, obezitatea la copii este provocată de dereglările de nutriție și/sau de sedentarism. Studiile arată că 1/3 din ceea ce mănâncă micuții sunt produse fast-food. De asemenea, copiii mănâncă mai puțin de 50 la sută din necesarul zilnic de legume și fructe și fac mai puțin de jumătate de oră de sport, zilnic. În schimb, 33% dintre ei privesc televizorul mai mult de 3 ore pe zi, iar acest lucru îi predispune la obezitate.
Alți factori care predispun copiii la obezitate sunt stilul sedentar de viață al părinților, diabetul gestațional, adaosul ponderal al mamei în timpul sarcinii, greutatea mică la naștere, alimentarea artificală a copiilor în primul an de viață, etc.
Complicațiile obezității
Centrul de control al maladiilor (CDC) menționează că 75% dintre adolescenții supraponderali riscă să dezvolte obezitate la maturitate. Totodată, studiile arată că 60% dintre copii supraponderali pot dezvolta diverse complicații care se manifestă, de obicei, prin alterarea toleranței la glucoză, hipertensiune arterială și dislipidemie. Și mai grav, copii pot dezvolta la vârste fragede diabet zaharat de tip II, hipertensiunea arterială și alte patologii cardiovasculare, dislipidemii severe și ulterior ateroscleroză, afecțiuni hepatice, astm, probleme ortopedice, apneea în timpul somnului, pubertate precoce și alte tulburări reproductive. De asemenea, supraponderabilitatea și obezitatea infantilă poate afecta negativ copilul și din punct de vedere psihoemoțional, manifestat prin: depresie, stimă față de sine diminuată, deficiențe neurocognitive, tulburări de adaptare și/sau tulburi de nutriție psiho-somatice (bulimie, anorexie ș.a.).
Cum evităm obezitatea printre copii
Măsurile de profilaxie trebuie să înceapă odată cu conceperea copilului. Starea de sănătate bună a mamei, un regim alimentar echilibrat în timpul sarcinii îi oferă mai multe șanse să aibă un copil sănătos. Prin urmare evidența riguroasă a gravidei și a fătului în uter reprezintă prima verigă în lupta cu obezitatea.
După naștere, este important să alimentăm copilul cu produse cât mai naturale până la vârsta de cel puțin doi ani, conform recomandărilor OMS. Și anume, alimentarea exclusivă cu lapte matern până la vârsta de 6 luni, iar ulterior diversificarea alimentației după recomandările pediatrului. La fel de important este ca sănătatea acestuia să fie evaluată de către pediatru conform standardelor actuale. Medicii trebuie să atragă atenția în special la dezvoltarea fizică, lucru care îi va permite să depisteze la timp problemele legate de creștere, așa încât să le poată ține sub control.
Sfatul Medicului: La fel de important este ca și părinții, dar și instituții, precum grădinița ori școala să înțeleagă că alimentația copiilor trebuie să fie cât mai sănătoasă. Așa îi vor crea și copilului deprinderi alimentare sănătoase.
O altă recomandare pentru părinți este să-și învețe copiii să facă mișcare zilnic cel puțin 30 de minute, precum și să le limiteze accesul la TV sau calculator până la cel mult două ore.
Odată ce ați constatat starea de supraponderabilitate sau obezitate la copil, nu ezitați să apelați la ajutorul doctorului specialist. Totuși, munca trebuie să fie în echipă. Pe de o parte, trebuie să se implice medicul, pe de alta – familia și societatea.
Însă cea mai bună metodă de prevenire a obezității la copii este exemplul părinților. Mâncați sănătos, practicați sportul și oferiți-i copilului un mediu psiho-emoțional liniștit.
