Alergiile alimentare, cum pot fi prevenite și tratate

Dna Brocovschii, ce este alergia alimentară?

Alergia alimentară este un răspuns exagerat al sistemului imun la un alergen  alimentar, de obicei ingerat, dar alergenii alimentari mai pot fi prezenți și în produsele ne alimentare (ex. creme, pastă de dinți sau gel de duș).

Care sunt cele mai frecvente manifestări clinice ale alergiilor alimentare?

Cele mai frecvente manifestări sunt cele cutanate locale, reprezentate de urticarie sau angioedem. Mai rar poate fi șocul anafilactic, cea mai severă manifestare. Acesta este însoțit de hipotensiune și vasodilatație, iar dacă nu se intervine de urgență, poate surveni și decesul.

Cine riscă mai mult să facă alergii alimentare?

Primul factor de risc este terenul genetic. Dacă pacientul are părinți alergici, riscul lui să dezvolte o alergie, inclusiv alergie alimentară este mai mare. Un alt factor sunt pacienții care suferă deja de o patologie alergică – pacienții cu astm sau rinită vor face o alergie alimentară mai frecvent.

Sunt copiii mai alergici decât adulții?

Da, indiscutabil. E pentru că sensibilizarea la alergeni începe odată cu diversificarea alimentară. Cu timpul, la vârsta de adult se dezvoltă toleranța imunologică, o etapă fiziologică în dezvoltarea sistemului imun. Organismul adult, primind alergeni treptat, periodic, pe parcursul a luni și ani de zile, ajunge să nu mai reacționeze la ei.

Coloranții și aditivii alimentari au un potențial alergic mai mare?

În cazul aditivilor alimentari este vorba despre o manifestare pseudo-alergică sau  „fals alergică”, pentru că aceste substanțe nu sunt proteine, care pot declanșa o reacție imună. Ei declanșează manifestări clinice similare cu cele alergice (urticaria, angioedemul, uneori șocul anafilactoid), reacții care nu sunt mediate imun. Deci, mecanismul este diferit, prin degranularea mastocitară directă, fără implicarea sistemului imun.

Atunci persoana va fi sensibilă doar la aditivii alimentari, dar nu și la alergenii alimentari?

Sensibilizarea la aditivii alimentari cu greu poate fi demonstrată, având în vedere numărul mare de aditivi prezenți în industria alimentară, despre existența cărora nu întotdeauna aflăm de pe eticheta produselor. „Testul degranulării bazofilelor” este un test de „provocare”, realizat în laborator. Astfel, sângele pacientului se pune în contact cu alergenul și se urmărește procesul degranulării bazofilelor. Unele laboratoare au acest test doar pentru câteva tipuri de aditivi. Dar nu este justificată această testare, deoarece există un număr imens de aditivi alimentari. Nu ai cum să știi, cu precizie, ce aditivi alimentari ai consumat.

Orice consum de aditivi alimentari ne expune către o manifestare fals-alergică. O alimentație cât mai naturală, fără aditivi alimentari ar fi scăparea, dar din păcate nu avem cum să știm unde îi consumăm.

Care sunt alergenii ce cauzează cel mai frecvent alergiile alimentare?

Există 14 alergeni alimentari majori care provoacă 90% dintre manifestările clinice: grâul (glutenul se conține în grâu, secară, orz, ovăz), crustaceele (creveți, crabi, homari, raci), ouăle, peștele, arahidele, soia, laptele (proteinele laptelui de vacă), nucile (migdalele, alunele, nucile, caju, nucile pecan, nucile braziliene, fistic, macadamia), țelina, muștarul, susanul, sulfiții (se utilizează în calitate de conservant al fructelor uscate, în băuturile carbogazoase, se obține în procesul de fermentare al vinului), lupinul (se conține în semințele de lupin, în unele tipuri de pâine, patiserie și paste făinoase), moluștele (midiile, stridiile, melcii și calamarii).

Celelalte 10% sunt date de orice alt alergen alimentar pe care îl consumăm.

Prin ce teste poate fi demonstrat că suntem alergici?

Testele pe care le utilizăm  sunt cele cutanate și testele serologice, de laborator.

Avem teste de laborator pentru alergiile imediate - imunoglobulinele E specifice, testul degranulării/activării bazofilelor și teste cutanate patch (epicutanate), pentru alergiile tardive, alergii care pot apărea la distanță de momentul expunerii la alergen. Un exemplu de alergii tardive sunt dermatitele alergice.

Există și testele de alergologie moleculară, care ne oferă răspunsul exact la întrebarea: „Ce fel de manifestări clinice risc să fac în funcție de produsele alimentare pe care le consum?”. Acestea sunt indicate pacienților care au făcut în trecut anafilaxii alimentare severe și e necesară determinarea precisă a moleculei alergenice ce au cauzat-o, pentru un triaj cât mai exact al pacienților cu alergii alimentare în vederea recomandărilor de evitare strictă sau nu și în vederea unui plan de tratament personalizat.

Cum putem preveni apariția alergiilor alimentare?

Înainte se mergea pe ideea evitării alergenilor majori cât mai mult posibil. Acum, studiile spun că e mai bine să fii expus la cantități foarte mici, treptat, din copilărie, pentru a se dezvolta cât mai rapid toleranța, dar atenție mare la pacienții cu risc crescut. Pentru ei această recomandare trebuie foarte bine gândită. De aceea, o evitare strictă a alergenilor, alături de un teren genetic favorizant poate crea premise pentru alergii severe.

Astfel, expunerea treptată la alergeni, dacă nu apar manifestări clinice, este încurajată pentru a dezvolta o toleranță mai rapidă. Dacă apar manifestări clinice, se va evita pentru o perioadă alergenul și pacientul va fi consultat neapărat de un alergolog, care va decide ce investigații sunt recomandate și care este planul terapeutic.

 Este evitarea alergenului singura metodă de tratament a alergiilor alimentare?

În primul rând, desigur este important să evităm expunerea la alergen. Cu tot tratamentul cel mai bun din lume, dacă mă expun țintit la alergeni risc să o pățesc rău.

În al doilea rând, este tratamentul manifestărilor clinice care apar. Pacientul trebuie să aibă trusă de urgență, în special dacă are risc de a face anafilaxie severă. Cel care a făcut șoc anafilactic trebuie să aibă o trusă de urgență (EpiPen – adrenalina autoinjectabilă) în geantă permanent și să își administreze medicația în caz de urgență, iar apoi să cheme ambulanța.

De asemenea, sunt utilizate antihistaminicele și corticosteroizii sistemici pentru perioade scurte pentru a controla mai bine simptomele apărute.

Sfatul Medicului: Dacă știu că sunt pacient cu alergie alimentară, trebuie să evit expunerile, inclusiv cele accidentale, „urme” de alergeni. Este absolut obligatoriu să citesc etichetele produselor alimentare (și nu doar alimentare: pasta de dinți, gelul de duș, crema etc.)  – alergenul (din lista celor 14 alergeni alimentari majori) trebuie să fie scris cu bold, dar sunt foarte atent, el oricum poate fi prezent în produs, chiar dacă nu este marcat special. De aceea, trebuie să fiu un pacient informat. E bine să întreb de personalul restaurantului dacă știe ce mi-a pus în farfurie.

De asemenea, e bine să cer doctorului să îmi recomande o trusă de urgență în cazul în care sunt un pacient cu risc crescut de anafilaxie, pentru că uneori nu o să mă pot feri, pentru că nu am știut. La necesitate, îmi administrez medicamentul și chem ambulanța. În acest caz, simptomele mele vor fi mai puțin severe până vine ambulanța și îmi oferă toată medicația necesară. Uneori, în cazul anafilaxiilor severe, pacienții pot avea nevoie de câteva doze de adrenalină.

Dacă nu sunt pacient cu manifestări clinice de alergie, nu îmi caut boli, prin efectuarea de investigații nejustificate, pentru că cel mai probabil am toleranță imunologică, care este un proces fiziologic de maturare a sistemului imun.

 

La Inceput