Violența în familie este considerată, încă din 1970, de către ONU, drept o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Aceasta reprezintă o formă de violență, care a apărut relativ recent, și a cărei soluționare vizează, în principal, aspectul social și juridic. Cu toate acestea, în Franța, de exemplu, o femeie moare, în medie, la fiecare trei zile din cauza violenței din partea soțului. Din păcate, această situație este practic în mai toate țările. De aceea, este importantă identificarea victimelor supuse vilenței în familie, prin implicarea a cât mai mulți profesioniști din domeniul sănătății, inclusiv și medicii de familie, care, datorită poziției lor în acordarea ajutorului medical familiilor, au un rol fundamental în această problemă.
Violența domestică, empatia medicului de familie un prim pas spre rezolvare
Medicul de familie are un rol esențial în sănătatea pacienților de care îngrijește în mod regulat și, de aceea, este logic că o femeie se va adresa, în primul rând, medicului de familie, pentru o consultație asupra problemelor de cuplu, dificultăți care, deseori, va încerca să le subestimeze, considerându-le un simplu conflict. Însă într-un conflict, femeia și bărbatul sunt egali, și respectiv, acesta este soluționabil. Dar într-o situație de violență în familie, există prezența dominării, în urma căreia, victima prinde frică. Medicul de familie ar putea să sensibilizeze pacienta că ceea ce a văzut nu este normal și nici legal; ascultarea și empatia pacientei sunt primele arme împotriva dominării depuse de făptuitorul violenței domestice față de victimă.
Trebuie, de asemenea, să cunoașteți că violența domestică presupune un ciclu: la început, la întâlnire sau pe perioada lunii de miere, victima este plină de speranțe; apoi are loc faza de escaladare, care se desfășoară într-un climat de tensiune; urmează agresiunea, pe parcursul căreia victima este deprimată; și, în final, faza de justificare, în care agresorul face victima să se simtă vinovată de cele întâmplate, apoi totul revine la faza lunii de miere.
Acest ciclu explică confuzia victimei care, de multe ori, este incapabilă de a decide să părăsească agresorul sau să se întoarcă la domiciliul conjugal după ce plecase. Medicul nu va judeca victima, ci o va susține în alegerile sale, pentru ca aceasta să simtă că mereu poate conta pe el prin ajutorul acordat în ceea ce privește deciziile sale.
Prin urmare, manifestând empatie, medicul de familie permite unor femei să dezvăluie violența pe care o trăiesc în cuplu.
Impactul violenței domestice asupra sănătății
Multe victime ale violenței în familie nu îndrăznesc să le spună medicului despre acest fapt, însă vor fi înștiințate despre impactul violenței asupra sănătății lor. Fie că este vorba despre violență psihologică, fizică sau sexuală, aceasta are consecințe asupra sănătății fizice și mintale.
Este evident că victimele violenței fizice pot prezenta, în mod repetat, vânătăi, răni, contuzii, a căror origine este adesea neclară sau nu pare plauzibilă. Unele femei încearcă să ascundă urmele violenței și, prin urmare, refuză să se dezbrace la controlul medicului de familie. Sarcina este, la fel, o perioadă de vulnerabilitate care poate provoca sau agrava violența domestică, unde fătul deseori are de suferit. În special, există riscul crescut al hemoragiei, avortului spontan sau nașterii premature.
Victimele violenței domestice deseori prezintă dureri abdominale sau pelvine, arsuri la stomac, sau alte simptome ce pot avea legătură cu stresul, acestea repetându-se de bună voie, sunt nesupuse tratamentului, de origine psihomatică.
Mai mult, violența domestică, care a avut loc anterior sau în prezent, are un impact semnificativ asupra sănătății fizice a victimei, manifestându-se prin tulburări de somn sau alimentare, fobii, hipervigilență cu accese exagerate. Totodată, depresiile se manifestă de două ori mai mult, iar riscul de sinucidere este de cinci ori mai mare decât la restul persoanelor. Pentru a supraviețui acestor condiții de stres intens, victima va tinde să scape de starea sa și să nu mai simtă nimic, consumând substanțe toxice: comportamentul dependent este de două ori mai frecvent decât la persoanele obișnuite.
Copiii sunt, de asemenea, victime în situații de violență în familie și pot avea simptome, cum ar fi un comportament regresiv, agitație sau, dimpotrivă, nivel de pasivitate ridicat, agresivitate, sau anxietate extremă.
Însă, în cazul în care anumite simptome pot îngrijora medicul de familie, majoritatea dintre acestea nu sunt specifice violenței în familie, ceea ce le face dificil de diagnosticat.
Cum depistăm din timp situațiile de violență domestică
Având în vedere impactul semnificativ asupra sănătății victimelor violenței în familie, și mai ales al copiilor, este important de a indentifica situația cât mai curând posibil. Iar când știm că violența afectează unul din opt cupluri, constatăm că aceasta reprezintă o adevărată problemă de sănătate publică. Însă majoritatea simptomelor nu sunt specifice, sau apar prea târziu. Mai mult, femeile nu au nici un profil specific care să le permită să-și schimbe medicul de familie.
Conform unui studiu efectuat recent, 72% din victime ale violenței domestice, și anume femeile, își doresc ca medicul lor de familie să le adreseze întrebări, în urma cărora s-ar putea dezvălui violențele. Astfel, soluția pare să fie următoarea: medicul de familie sau alte cadre medicale va efectua o examinare sistematică și non-vizată a violenței domestice, adresându-i întrebări ce privesc istoricul medical al pacientului sau pacientei, consumul de tutun sau alcool, posibile situații de violență anterioare sau recente (rețineți că în 10% din situații de violență domestică, victima este bărbatul).
Prin urmare, este necesar ca medicii să se formeze în ceea ce privește problema violențelor în familie și să fie sensibilizați, ca să poată ajuta victimele în cel mai bun mod posibil și să poată evalua periculul situației, astfel formând un cerc de medici la care victimile se pot adresa pentru ajutor.
