Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE
Numărul certificatului de înregistrare
în Republica Moldova: nr. 15477 din 02.07.2010
DENUMIREA COMERCIALĂ
Morfină clorhidrat
DCI-ul substanţei active
Morfinum
COMPOZIŢIA:
1 ml soluţie conţine: Substanţă activă: clorhidrat de morfină– 8,6 mg; excipienţi: soluţie de acid clorhidric 0,1 М, apă pentru injecţii.
FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Lichid transparent incolor, cu nuanţă puţin gălbuie sau maro.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC. Analgezice. Opioizi. Alcaloizi naturali din opiu. Morfină. N02A A01.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE.
Proprietăţi farmacodinamice: Analgetic opioid. Are efect analgetic pronunţat. Mecanismul de acţiune este condiţionat de stimularea diverselor subtipuri de receptori ai sistemului nervos central (μ, δ şi k). Excitarea receeptorilor delta condiţionează analgezia, a receptorilor miu (μ) – analgezia supraspinală, euforia, dependenţa fizică, inhibarea respiraţiei, excitarea centrelor nervului vag, receptorii kappa (k) – analgezia spinală, efect sedativ, mioză.
Inhibă transferul interneural a impulsurilor dureroase în partea centrală a căii aferente, reduce aprecierea emoţională a durerii, provoacă euforie, care contribuie la formarea dependenţei (fizică şi psihică). Prin reducerea excitabilităţii centrelor durerii, are acţiune antişoc. În doze mari are activitate sedativă, cu efect hipnotic. Frânează reflexele condiţionate, reduce capacitatea sumară a sistemului nervos central, potenţează acţiunea mijloacelor de deprimare. Reduce excitabilitatea centrului de termoregulare, stimulează eliminarea vazopresinei. Practic nu acţionează asupra tonusului vascular. Deprimă centrul respirator, reduce excitabilitatea centrului de tuse, stimulează centrul nervului vag, provocând manifestarea bradicardiei, stimulează neuronii nervului oculomotor, îngustează pupila (mioza). Poate stimula
hemoreceptorii zonelor trigger ale medulla oblongata şi induce greaţă şi vomă.
Deprimă centrul de vomă, deaceea folosirea clorhidratului de morfină în doze
repetate şi emeticelor, administrate după clorhidratul de morfină, nu provoacă voma.
Creşte tonusul musculaturii netezi ale organelor interne: sfincterelor Oddi, vezicii
urinare, părţii antrale a stomacului, intestinului, căilor biliare, bronhiilor. Slăbeşte
peristaltica, încetineşte mişcarea maselor alimentare, contribuie la evoluţia
constipaţiei.
Efectul analgetic evoluează după 5-15 minute după administrare subcutanată şi
intramusculară, durează 4-5 ore.
Proprietăţi farmacocinetice: În cazul administrării subcutanate şi intramusculare se
absoarbe rapid în fluxul de sânge sistemic. O mare parte a dozei se metabolizează cu
formarea glucuronidelor şi sulfaţilor. Pătrunde prin barierele histohematice, inclusiv
hematoencefalic, placentară (poate provoca depresia centrului respirator al fătului),
pătrunde în laptele matern. Perioada de semievacuare constituie 2-3 ore. Se
evacuează sub formă de metaboliţi preponderent prin rinichi -90%, restul – cu fierea,
cantităţile mici se elimină prin toate glandele de secreţie externă. În cazul tulburării
funcţiei ficatului şi rinichilor, precum şi la pacienţii de vârstă înaintată este posibilă
majorarea perioadei de semievacuare.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Sindrom dureros de intensitate puternică, inclusiv şi în caz de formaţiuni maligne,
infarct miocardic, traumatisme severe, pregătire pentru operaţie şi în perioada
postoperatorie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE.
Regimul de dozare este individual. De regulă, adulţilor li se administrează
subcutanat şi intramuscular câte 1 ml (10 mg clorhidrat de morfină), intravenos lent –
câte 0.5-1 ml (5-10 mg clorhidrat de morfină).
Doza trebuie micşorată la pacienţii de vârstă înaintată şi cu tulburări ale stării psihice,
bolnavilor cu insuficienţă hepatică şi renală.
Morfina este opioidul ales în cazul afecţiunilor oncologice. Doza corespunzătoare se
numeşte la fiecare 12-24 ore, în funcţie de intensitatea durerii.
Dozele maxime pentru adulţi în cazul administrării subcutanate : unică – 2 ml (20 mg
clorhidrat de morfină), zilnică – 5 ml (50 mg clorhidrat de morfină).
Copiilor mai mari de 2 ani subcutanat în funcţie de vârstă : pentru copiii în vârstă de
doi ani doza unică constituie 0,1 ml (1 mg clorhidrat de morfină), zilnică – 0,2 ml (2
mg clorhidrat de morfină); 3-4 ani: doza unică – 0,15 ml (1,5 mg), zilnică – 0,3 ml (3
mg); 5-6 ani: doza unică – 0,25 ml (2,5 mg), zilnică – 0,75 ml (7,5 mg); 7-9 ani:
doza unică – 0,3 ml (3 mg), zilnică – 1 ml (10 mg); 10-14 ani: doza unică 0,3-0,5 ml
(3-5 mg), zilnică – 1-1,5 ml (10-15 mg).
REACŢII ADVERSE
Din partea sistemului cardio-vascular: în caz de administrare îndelungată –
bradicardie sau tahicardie, tulburarea ritmului cardiac, hipotensiune ortostatică.
Din partea sistemului respirator: inhibarea respiraţiei, bronhospasm.
Din partea sistemului nervos: acţiune sedativă sau excitantă (în special la vârstnici),
delir, halucinări, creşterea tensiunii intracraniene cu probabilitatea ulburării ulterioare a circulaţiei sanguine cerebrale, hipotermie, cefalee, schimbarea dispoziţiei, îngustarea pupilelor. În cazul folosirii dozelor înalte este posibilă dezvoltarea euforiei şi rigidităţii musculare.
Din partea sistemului digestiv: greţuri, vomă, constipaţii, gură uscată, spasmul căilor biliare cu creşterea ulterioară a nivelului enzimelor biliare.
Din partea sistemului urinar: tulburarea fluxului de urină sau agravarea acestei stări în caz de adenomă a prostatei şi stenoză a uretrei. Altele: reacţii alergice, inclusiv erupţie cutanată, urticarie, prurit, şoc anafilactic şi edem angionevrotic.
CONTRAINDICAŢII.
Tulburări respiratorii în urma inhibării centrului respirator, predispoziţia către bronhospasm, insuficienţă hepatică severă, traumatism cranio-cerebral, hipertensiune intracraniană, insult, cahexie, stare de rău epileptic, epuizare generală gravă, dureri abdominale de etiologie neclară, intoxicaţie alcoolică acută, delir, copii sub 2 ani, tratamentul concomitent cu inhibatori de monoaminooxidază, friguri, sensibilitate individuală sporită la clorhidratul de morfină, sarcina, perioada de alăptare.
SUPRADOZAJ.
Simptome: Manifestare precoce şi periculoasă – inhibarea centrului respirator.
Tratament: acţiuni de reanimare generală, numirea de antagonişti şi agonişti-antagonişti ai receptorilor opioizi (naloxon, nalorfină), terapie simptomatică. Un antidot specific în caz de intoxicaţie cu clorhidrat de morfină este naloxonul (câte 0,01 mg/kg intravenos, în caz de necesitate – peste fiecare 20-30 minute, apoi cu interval de 2 ore intramuscular până la restabilirea respiraţiei). Se efectuează terapie prin transfuzie, oxigenogenoterapie, dializă peritoneală. Analepticele sunt contraindicate.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Nu se administrează pentru ameliorarea durerii în travaliu, deoarece clorhidratul de morfină pătrunde prin bariera placentară şi poate provoca inhibarea respiraţiei la nou-născut.
Se foloseşte precaut în cazul tulburărilor funcţiilor ficatului şi rinichilor, hipotireoză, insuficienţa scoarţei suprarenalelor, hipertrofia prostatei, şoc, miastenie, afecţiuni inflamatoare ale tractului gastro-intestinal, precum şi pacienţilor peste 60 ani.
Clorhidratul de morfină provoacă euforie exprimată. În cazul administrării repetate a clorhidratului de morfină se dezvoltă rapid dependenţa psihică şi fizică (peste 2-14 zile de la începutul tratamentului). Sindromul sevrajului poate apărea peste câteva ore după încetarea cursului îndelungat de tratament şi obţinerea maximului peste 36-72 ore. Pe durata tratamentului nu admiteţi consumul de alcool. În caz de supradozaj dacă bolnavul este conştient se poate folosi cărbunele activat peroral. În caz de insuficienţă respiratorie trebuie efectuată susţinerea respiraţiei şi administrarea antagonistului opioid de stimulare – naloxon, însă administrarea lui la persoanele dependente poate provoca dezvoltarea simptomelor de sevraj. Terapia de
susţinere este destinată susţinerii respiratorii şi scoaterea bolnavului din stare de şoc prin administrarea de naloxon. Cantitatea preparatului administrat depinde de gradul insuficienţei respiratorii şi gradul stării de comă.
Utilizarea dozelor mari de preparat, în special bolnavilor de vârstă înaintată, poate produce evoluţia depresiei respiratorii şi hipotensiune cu evoluţia insuficienţei circulatorii şi stării de comă. Evoluţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală faţă de receptorii opioizi. La copiii mai mari de 2 ani pot apărea convulsii, în cazul administrării în doze mari este posibilă progresarea insuficienţei renale. Convulsiile se observă cel mai frecvent la copii. Toxicitatea preparatului depinde de sensibilitatea individuală faţă de morfină şi cantitatea preparatului administrat: Starea de comă se manifestă prin pupile îngustate, depresie respiratorie, ceea ce poate confirma supradozajul. Dilatarea pupilelor confirmă dezvoltarea hipoxiei. Edemul pulmonar după supradozaj este cauza frecventă a deceselor.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare. Preparatul este contraindicat în perioada de sarcină sau alăptare la sân.
Copiii. Nu se recomandă administrarea preparatului copiilor în vârstă de până la 2 ani.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În perioada tratamentului cu clorhidrat de morfină nu se recomandă conducerea mijloacelor de transport auto şi să se ocupe de alte genuri de activitate potenţial periculoase, ce necesită reacţii psihomotore rapide.
Interacţiuni cu alte medicamente, alte tipuri de interacţiuni
În cazul administrării concomitente cu alte preparate cu acţiune depresivă asupra sistemului nervos central, este posibilă sporirea inhibării sistemului nervos central; cu beta-adrenoblocant – sporirea acţiunii inhibatoare a clorhidratului de morfină asupra sistemului nervos central, cu butadion – este posibilă cumularea clorhidratului de morfină; cu dopamină – reducerea acţiunii analgetice a clorhiratului de morfină; cu cimetidină – sporirea inhibării respiraţiei cu clorhidrat de morfină; cu derivate de fenotiazină şi barbiturate – sporirea efectului hipotensiv şi inhibarea respiraţiei cu clorhidrat de morfină. Administrarea îndelungată a barbituratelor (în special a fenobarbitalului) sau analgezicelor narcotice provoacă evoluţia toleranţei încrucişate. Clorpromazina creşte efectul analgetic, precum şi miotic şi sedativ al clorhidratului de morfină.
Naloxonul înlătura inhibarea respiraţiei şi analgezia, produsă de analgeticii narcotici. Nalorfina înlătură depresia respiraţiei, provocată de analgeticii narcotici, păstrând acţiunea lor analgetică.
PREZENTARE, AMBALAJ Soluţie injectabilă 1%.
Câte 1 ml în fiolă, câte 5 fiole în blistere; câte 20 blistere în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra în ambalaj original la temperatura sub 25 оС. A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL.
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Iunie 2012.
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
"Zdorovie narodu” ÎF din Harkov SRL, Ucraina
61013, or. Harkov, str. Şevcenko, 22
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului (tel. 73-70-02)
