Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE
DENUMIREA COMERCIALĂ
Macropen®
DCI-ul substanţei active
Midecamycinum
COMPOZIŢIA
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: midecamicină – 400 mg;
excipienţi: nucleul - celuloză microcristalină, poliacrilat de potasiu, stearat de
magneziu, talc; filmul - copolimer al acidului metacrilic bazic butilat, polietilenglicol,
dioxid de titan, talc.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate rotunde, uşor biconvexe, cu incizie pe una din feţe, cu margini
teşite. Incizia nu este destinată pentru a facilita divizarea comprimatului în parţi
egale.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ ŞI CODUL ATC
Antibacterian pentru uz sistemic. Macrolide, J01FA03.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţile farmacodinamice.
Midecamicina inhibă sinteza proteinelor ARN - dependentă la etapa de prelungire a
lanţurilor proteice. Se leagă în mod reversibil de subunitatea ribosomală 50S şi
blochează transpeptidaza şi/sau reacţia de translocare. Datorită structurii foarte
diferite a ribozomilor, legarea de ribozomii celulei eucariote nu are loc. Prin urmare,
toxicitatea macrolidelor pentru celulele umane este redusă.
Similar altor antibiotice macrolide, midecamicina exercită, în primul rând, acţiune
bacteriostatică. Cu toate acestea, poate exercita, de asemenea, acţiune bactericidă,
care depinde de tipul bacteriei, concentraţia medicamentului la locul de acţiune,
mărimea focarului şi faza de multiplicare a microorganismului.
Activitatea in vitro este diminuată în mediul acid. Dacă valoarea pH-ului într-un mediu
de cultură a Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes este peste 7,2-8,0,
concentraţiile minime inhibitorii (MIC) pentru midecamicina sunt de două ori mai mici.
Dacă pH-ul scade, situaţia este inversă.
Concentraţii intracelulare mari de macrolide sunt realizate datorită lipofilităţii lor
sporite. Acest lucru este important mai ales în tratamentul infecţiilor cauzate de
microorganisme cu ciclu de dezvoltare intracelular, cum ar fi Chlamydia spp.,
Legionella spp. şi Lysteria spp. Midecamicina cumuleaza în macrofagii alveolari umani.
Macrolidele cumuleaza, de asemenea, în neutrofile. În timp ce raportul dintre
concentraţiile extracelulare şi intracelulare este de la 1 la 10 pentru eritromicină,
acesta este de peste 10 la macrolidele de generaţii mai noi, inclusiv midecamicina.
Acumularea de neutrofile la locul infecţiei poate creşte adiţional concentraţia
macrolidelor în ţesuturile infectate. Midecamicina stimulează activitatea in vivo a
celulelor killer naturali. Toate aceste studii indică faptul, că midecamicina influenţează
asupra sistemului imunitar, ceea ce poate fi important pentru efectul antibiotic al
midecamicinei in vivo.
Eficacitatea antibacteriană
Midecamicina este un antibiotic macrolid cu spectru larg, al cărei activitate este
similară cu cea a eritromicinei. Este activă împotriva bacteriilor gram-pozitive
(stafilococi, streptococi, pneumococi, Bacillus anthracis, Corynebacterium diphtheriae
şi Listeria monocytogenes), unor bacterii gram negative (Bordetella pertussis,
Campylobacter spp.., Moraxella catarrhalis şi Neisseria spp.), anaerobi (Clostridium
spp. şi Bacteroides spp.) şi alte bacterii, cum ar fi micoplasme, ureaplasme, chlamidii
şi legionele.
Eficacitatea antimicrobiana a metaboliţilor
Metaboliţii midecamicinei au un spectru antibacterian similar cu midecamicina, însă
acţiunea lor este mai slabă. Eficacitatea midecamicinei şi miocamicinei este mai înaltă
în vivo, decât in vitro. Acest lucru se datorează concentraţiilor mari de metaboliţi
activi în ţesuturi.
Rezistenţa
Rezistenţa la macrolide se dezvoltă datorită permeabilităţii reduse a membranei
celulare externe a bacteriilor (enterobacterii), inactivării medicamentului (S. aureus,
E. coli) şi modificării locului de acţiune, care prezintă cea mai mare importanţă.
Din punct de vedere geografic, incidenta rezistentei bacteriene la macrolide este
foarte variabilă. Rezistenţa S. aureus sensibil la meticilină variază de la 1 % la 50 %,
în timp ce majoritatea tulpinilor de S. aureus rezistent la meticilină sunt rezistente la
macrolide. Rezistenţa pneumococilor este în majoritatea cazurilor sub 5 %, dar în
unele părţi ale lumii este de peste 50% (Japonia).
Rezistenţa Streptococcus pyogenes la macrolide variază între 1% şi 40 % în Europa.
Rezistenta se dezvolta foarte rar la micoplasme, Legionella spp. şi C. diphtheriae.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Midecamicina este rapid şi relativ bine absorbită şi atinge concentraţii serice maxime
(0,5-2,5 mcg/ml) în 1-2 ore. Consumul de alimente reduce uşor concentraţiile
maxime, mai ales la copii (cu vârsta între 4 şi 16 ani). Prin urmare, se recomandă
administrarea midecamicinei înainte de mese.
Distribuţie
Midecamicina se distribuie bine în ţesuturi, unde atinge concentraţii cu peste 100%
mai mari decât în sânge. Atinge concentraţii mari în secreţiile bronşice şi în
tegumente.
47% din doza de midecamicina şi 3-29% din metaboliţii săi se leagă de proteinele
plasmatice.
Metabolizare şi eliminare
Midecamicina este metabolizată, în principal, în ficat în metaboliţi activi. Este
excretată cu bila şi numai aproximativ 5% - cu urina.
O creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice maxime, ASC şi timpului de
înjumătăţire pot fi observate la pacienţii cu ciroză hepatică.
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Infecţii ale tractului respirator şi urogenital, cauzate de micoplasme, legionele,
chlamidii şi Ureaplasma urealyticum.
- Infecţii ale tractului respirator, infecţii ale pielii şi ţesutului subcutanat şi toate
celelalte infecţii provocate de bacterii sensibile la midecamicina la pacienţii cu
hipersensibilitate la penicilina.
- Enterită cauzată de bacterii din genul Campylobacter.
- Tratamentul şi profilaxia difteriei şi tusei convulsive.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează înainte de masă.
Adulţi şi copii cu masa corporală peste 30 kg: 1 comprimat 400 mg de 3 ori pe zi.
Doza zilnică maximă pentru adulţi este de 1600 mg midecamicină.
De obicei, tratamentul durează 7-14 zile. Infecţiile provocate de chlamidii trebuie tratate
timp de 14 zile.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: foarte rare - eozinofilie.
Tulburări gastrointestinale: mai puţin frecvente – greaţă, scăderea poftei de mâncare,
vărsături, diaree, stomatită; foarte rare - colită pseudomembranoasă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare - erupţii cutanate, urticarie,
prurit.
Tulburări hepatobiliare: foarte rare - icter.
Investigaţii diagnostice: foarte rare - valori crescute ale transaminazelor hepatice,
Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.
CONTRAINDICAŢII
Hipesensibilitate la midecamicină sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Insuficienţă hepatică severă.
SUPRADOZAJ
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. În caz de supradozaj pot apărea, în
principal, greaţă şi vomă. Tratamentul este simptomatic.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
În tratamentului de durată este necesară monitorizarea activităţii enzimelor
hepatice, în special la pacienţii cu disfuncţii hepatice preexistente.
Ca şi în cazul altor antimicrobiene, administrarea prelungită poate duce la apariţia
de bacterii rezistente. Diareea persistentă poate fi un semn al colitei
pseudomembranoase.
Administrarea în perioada de sarcină şi alăptare
Până în prezent nu există date despre acţiunea nocivă a produsului asupra fătului.
Produsul se administrează în timpul sarcinii doar dacă beneficiul scontat pentru mamă
depăşeşte riscul potenţial pentru făt.
Deoarece medicamentul se excretă în laptele matern, pe parcursul tratamentului cu
Macropen® trebuie întreruptă alăptarea la sân.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Macropen® nu afectează abilităţile de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNE
Se cunoaşte, că macrolidele pot interacţiona cu alte medicamente. Antibioticele
macrolide afectează metabolizarea hepatică prin inactivarea citocromului P450.
Spre deosebire de eritromicină, midecamicina nu se leagă de oxidazele celulelor
hepatice şi nu formează complexe stabile cu citocromul P450. Ca urmare, nu
afectează farmacocinetica teofilinei.
Midecamicina poate creşte nivelurile serice ale ciclosporinei (mai mult de 2 ori),
prelungi timpul de înjumătăţire şi creşte ASC (aria de sub curba concentraţie în
funcţie de timp) ale carbamazepinei. Este necesară prudenţă la pacienţii trataţi
concomitent cu carbamazepină sau ciclosporina, iar nivelurile lor serice trebuie
monitorizate, dacă este posibil.
Administrarea midecamicinei concomitent cu alcaloizi de ergot poate determina
reducerea metabolizării hepatice, concomitent şi creşterea concentraţiilor serice ale
alcaloizilor de ergot.
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a warfarinei, deoarece
midecamicina poate reduce eliminarea ultimei cu creşterea riscului de hemoragie.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 400 mg, câte 8 comprimate în blister.
Câte 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie.
CONDIŢII DE PĂSTRARE
A se păstra în ambalajul original la temperatura sub 25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani.
A nu se administra după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Octombrie 2013
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
KRKA d.d., Novo mesto,
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia.
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
KRKA d.d., Novo mesto,
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia.
Merck KGaA &Werck Spittal,
Hosslgasse 20, A-9800Spittal/Drau ,
Austria
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă
a Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale
(tel.: 0-22-88-43-38)
