Stările prin care trece îngrijitorul unei persoane bolnave: Cum depășim stresul și neliniștea

Persoanele care suferă de afecțiuni cronice sau incurabile au nevoie de cele mai multe ori de ajutor în condițiile în care pierd din capacitatea de-ași purta de grijă. Vorbim aici de afecțiunile care durează de mult timp sau a căror simptome nu dispar, așa ca scleroza multiplă, boala Alzheimer, accidente cerebrale cu consecințe grave, sau forme avansate a bolilor oncologice.

În ajutorul celor suferinzi vin îngrijitorii care fac cumpărăturile, pregătesc masa și ajută bolnavul să se alimenteze. Aceștia supraveghează administrarea corectă a medicamentelor și au grijă de igiena personală a pacientului. Pe lângă toate, îngrijitorul mai satisface una dintre nevoile importante ale bolnavului - nevoia de comunicare, oferindu-i companie și sprijin emoțional.

Se întâmplă ca un îngrijitor să fie angajat și plătit pentru astfel de servicii, însă, de cele mai multe ori aceștia sunt membri ai familiei în care este un astfel de bolnav. Sprijinul pe care îl oferă îi poate aduce sentimente de empatie, însă, deopotrivă, rolul de îngrijitor poate genera stări de stres.

De ce este atât de greu să îngrijești de un bolnav?

Îngrijirea unei persoane dragi, care este grav bolnavă, presupune supraveghere continuă și, prin urmare, impune reorganizare continuă a vieții personale a îngrijitorului. Persoana este pusă în situația în care trebuie să reușească și la locul de muncă, să-și rezolve propriile preocupări și să îngrijează de copii. Toate la un loc creeză dă senzația de lipsă de timp. Cu atât mai dificilă este partea emoțională. Sub ochii celui care îngrijește de pacient, mai cu seamă dacă acesta este o persoană iubită, se întâmplă un șir de schimbări:

  •  Din cauza afecțiunii, la un moment dat, bolnavul poate înceta să mai recunoască oamenii apropiații.
  • Pacientul poate să nu mai vorbească, sau să nu fie în stare să îndeplinească sarcini simple.
  • Persoana poate avea probleme de comportament, cum ar fi strigăte, agresiune fizică sau persoana se poate rătăci ieșind din casă. Se întâmplă mai cu seamă în stări de demență.

În consecință, cel care poartă de grijă unui bolnav poate ajunge să-i fie greu să se gândească despre această persoană în același mod cum o făcea înainte de îmbolnăvire.

Este normal ca un îngrijitor să trăiască astfel de sentimente?

Da, este normal să apară diferite sentimente, iar uneori îngrijitorul se simte speriat, trist, singur sau neapreciat pentru ceea ce face. La fel, pot apărea stări de supărare și frustrare, sau sentimente de vinovăție și nedreptate. Toate aceste sentimente sunt normale. Totuși, nu este normal ca acesta să dureze mult timp sau să perturbe viața personală, spun specialiștii.

Mai mult, pentru că rolul de îngrijitor este atât de greu, unii medici consideră că îngrijitorii sunt într-un fel „pacienți voalați”. În plus, studiile arată că aceștia sunt predispuși să sufere de probleme de sănătate precum depresia, anxietatea și alte consecințe ale stresului.

Cum gestionăm emoțiile și cum prevenim stările de stres?

În astfel de situații e bine să învățăm să ne ascultăm emoțiile și să facem deosebire între sentimentele obișnuite și sentimentele ce provoacă stări de stres. Dacă apar stări de rău emoțional, atunci există câteva recomandări:

Discutații cu medicul de familie. Nu trebuie să existe jenă sau rușine ca să încercăm să apelăm la medicul de familie  pentru o consultație. Cu un specialist putem discuta felul în care ne simțim. E bine ca medicul să cunoască toate simptomele așa încât să poată veni cu o recomandare sau prescripții medicamentoase ce ar restabili starea de bine.

Discuții cu persoana iubita și familia. Posibil că, unii îngrijitori consideră că nu este necesar să „deranjeze” alți oameni cu emoțiile pe care le trăiesc. Că doar nu el sau ea este bolnavul. Și totuși, aceasta este o soluție. Discuțiile despre ceea ce simțim ajută la ameliorarea stresului. Putem sta de vorbă cu persoana iubită, cu alți membri ai familiei, sau cu prietenii.Atenție la propria sănătate! Studiile arată că îngrijitorii sunt mai predispuși să sufere de o serie de probleme de sănătate, așa că pentru gestionarea stresului și pentru minimizarea riscurilor se recomandă:

  • Evitarea consumul de alcool și tutun;
  • Alimentația sănătoasă și echilibrată;
  • Sport regulat;
  • Somnul deplin;
  • Consultările la medicul de familie în caz de necesitate.

Informațiile despre starea de sănătatea a bolnavului. E bine ca îngrijitorul să afle cât mai multe despre sănătatea pacientului, despre tratamentul pe care-l primește sau efectele ce pot apărea în cursul acestuia. Fiind informat, apare senzația de control asupra situației. Printre cei care pot spune mai multe despre pacient se numără medicul bolnavului, grupurile de asistență, surse din internet și bibliotecile.

Un program al zilei bine stabilit. Îngrijirea este adesea o slujbă cu normă întreagă. Și totuși, pe lângă aceasta, rămân și alte responsabilități de îndeplinit, fie că e vorba de un loc de muncă sau, spre exemplu, îngrijirea unui copil.

Soluția ar fi un program al zilei întocmit cu întreaga familia. Așa, toți rămân organizați, iar îngrijitorul își poate gestiona timpul. Și atenție! În program nu trebuie să lipsească lucrurile plăcute cum ar fi întâlnirile cu prietenii, ieșirile la film sau simple plimbări.

Comunitatea poate veni în ajutor. În comunități deseori există servicii la care îngrijitorul poate apela. Acestea includ livrarea meselor, transportul și consilierea juridică sau financiară. La fel, există servicii de sănătate ce pot fi solicitate la domiciliu cum ar fi kinetoterapie, asistența medicală sau aceeași îngrijire temporară a bolnavului așa încât îngrijitorul să obțină o pauză. 

Consiliere pentru îngrijitor. E nevoie de putere și curaj ca îngrijitorul să recunoască că are nevoie de ajutor. În acest sens, medicul de familie poate recomanda un terapeut specializat în tipul de consiliere de care este nevoie.

Semne ce denotă că îngrijitorul are nevoie de ajutor

Uneori, stresul pe care-l trăiește un îngrijitor în timp ce supraveghează o persoană dragă devine copleșitor. Acest lucru poate duce la epuizare sau chiar depresie. De aceea, specialiștii recomandă maximă atenție la următoarele semne:

Semne de stres excesiv:

  • Senzația de neajutorare;
  • Anxietate sau iritabilitate;
  • Furie excesivă față de persoana bolnavă, față de familie sau de sine;
  • Probleme de sănătate (arsuri la stomac, dureri de cap sau simptome de răceală);
  • Probleme de somn;
  • Izolarea socială;
  • Comportamente nesănătoase ca fumatul sau consumul excesiv de alcool.

Semne de depresie:

  • Schimbarea poftei de mâncare cu scădere sau creștere în greutate;
  • Dorința de a plânge fără motiv;
  • Tristețe, descurajare, senzație de neajutorare;
  • Senzație de neliniște sau iritabilitate;
  • Stare în care îngrijitorul se simte lipsit de valoare sau vinovat;
  • Dureri de cap, dureri de spate sau probleme digestive;
  • Pierderea dorinței sexuale;
  • Dispare interesul sau nu aduc plăcere lucrurile care de obicei aduceau satisfacție;
  • Probleme de memorie, concentrare sau luare de decizii.
  • Gânduri despre moarte sau sinucidere.

Dacă observați semnele sus menționate și credeți că suferiți din cauza stresului puternic sau bănuiți că ați trăi depresie, nu ezitați să sunați la medicul de familie. Specialiștii pot ajuta în gestionarea emoțiilor negative și a stresului. Pentru aceasta există o serie de tehnici, consiliere sau medicamente care și-au dovedit eficiența.

Sursa foto: 
www.olh.ie
La Inceput