Sindromul copilului zdruncinat – ce este, cum poate fi recunoscut, tratat și prevenit acest fenomen

Primul an de viață al copilului este, potrivit specialiștilor, cel mai stresant și cu multe provocări pentru părinți, în mod special. La această vârstă copilul este foarte vulnerabil, inclusiv față de mișcările bruște sau emoțiile negative ale adulților și ele nu ar trebui sub nicio formă să se manifeste prin atitudine violentă față de micuț. De multe ori, adulții pentru a liniști copilul, apelează la una dintre tehnicile absolut nepotrivite pentru sănătatea lui – zdruncinarea. Specialiștii au numit procesul – sindromul copilului zdruncinat - și spun că astfel de mișcări îi pot dăuna extrem de mult bebelușului în dezvoltare. Ce ar trebui să știm despre el.

Ce este sindromul copilului zdruncinat?

Sindromul copilului zdruncinat este o leziune severă a creierului provocată de zdrucinarea violentă și forțată a copilului. Aceasta este o formă de abuz fizic și poate cauza traumatisme severe în doar 5 secunde de zdruncinare.

Țesutul cerebral al copilului este foarte moale, iar mușchii gâtului – prea slabi pentru a suporta asemenea manevre. Drept rezultat, capul copilului se mișcă necontrolat în toate părțile. Zgâlțâitul copilului determină creierul, care are dimensiuni încă prea mici, să se lovească de pereții interni ai craniului. Impactul poate rezulta cu echimoze, sângerări interne sau umflarea țesuturilor creierului. Alte traumatisme pot fi oasele frânte, traumatizarea ochilor, măduvei spinării sau a gâtului.

Sindromul copilului zdruncinat este mai frecvent întâlnit în cazul copiilor sub 2 ani, dar poate afecta copiii până la vârsta de 5 ani. Cele mai frecvente cazuri se înregistrează la copiii de 6-8 săptămâni, deoarece aceștia sunt cei mai plângăcioși.

Manevrele jucăușe întreprinse cu copilul și aruncarea acestuia în aer nu provoacă sindromul copilului zdruncinat, în schimb cele violente, efectuate din cauza fricii sau a stresului – îl pot cauza.

Reține! În nicio circumstanță nu zdruncina copilul și apelează la ajutor medical imediat, dacă crezi că acesta a devenit victima acestor manevre violente.

Care sunt simptomele?

Sindromul copilului zdruncinat se poate manifesta prin:

  • Dificultatea de a rămâne treaz;
  • Tremor al corpului;
  • Dificultăți de respirație;
  • Refuzul de a mânca;
  • Vomă;
  • Tegumentele pale;
  • Convulsii;
  • Comă;
  • Paralizii.

Apelează imediat la 112, dacă observi asemenea simptome la copilul tău – sindromul copilului zdruncinat este o afecțiune severă și poate rezulta cu afecțiuni permanente ale creierului.

Cum este diagnosticat sindromul copilului zdruncinat?

Pentru a diagnostica afecțiunea, medicul va urmări trei parametri:

  • Encefalopatia sau inflamarea creierului;
  • Hemoragia subdurală sau sângerarea în creier;
  • Hemoragia retiniană sau sângerarea în unul din învelișurile ochiului, denumit retină.

De asemenea, se vor indica un șir de teste diagnostice care vor ajuta la confirmarea diagnosticului:

  • RMN (Rezonanța Magnetică Nucleară), care utilizează unde radio și magnetice puternice pentru a produce imagini detaliate ale creierului;
  • CT (Tomografia Computerizată), care produce o imagine secționată și foarte clară a creierului;
  • Radiografia cu raze X, care ajută la depistarea fracturilor vertebrelor, ale coastelor sau ale craniului;
  • Examen oftalmologic, scopul căruia este depistarea hemoragiilor oculare.

Cum este tratat sindromul copilului zdruncinat?

Apelează imediat la 112, dacă bănuiești simptomele copilului zdruncinat. Unii copii pot înceta să respire după ce au fost supuși unor manevre violente. Un șir de manevre medicale urgente te vor ajuta să menții respirația copilului până la sosirea asistenței medicale urgente. Iată unele dintre acestea:

  • Plasează cu mare atenție copilul pe spate. Dacă suspectezi o fractură de vertebră, această manevră trebuie realizată de către două persoane.
  • Poziționează-te corect. În cazul sugarului cu vârsta sub 1 an plasează două degete pe mijlocul pieptului. Dacă traumatizatul are peste 1 an, plasează o palmă pe mijlocul pieptului. Pune cealaltă mâină pe fruntea copilului pentru a-i păstra capul înclinat înapoi. Dacă suspectezi o traumatizare a coloanei vertebrale, trage maxilarul înainte în loc să înclini capul și nu lăsa gura să se închidă.
  • Efectuează compresiile sternale. Pune presiune pe stern astfel încât să ajungi spre mijlocul cutiei toracice. Efectuează 30 de compresii fără pauză în timp ce numeri cu voce tare. Acestea trebuie să fie ferme și rapide.
  • Efectuează respirația artificială. Verifică respirația copilului după compresiile sternale. Dacă acesta nu respiră acoperă strâns gura și nasul lui cu gura ta. Dacă căile aeriene sunt libere, efectuează două respirații. Fiecare respirație trebuie să dureze o secundă pentru a determina „umflarea” cutiei toracice
  • Continuă manevrele de resuscitare – 30 de compresiuni și 2 respirații până la sosirea ajutorului medical urgent și nu uita să verifici în permanență respirația copilului.

În unele cazuri, copilul poate vomita după zdruncinare. Pentru a evita aspirația maselor vomitive, întoarce copilul cu atenție pe partea laterală. Este foarte important să întorci înteg corpul copilului pe o parte, deoarece în cazul traumatizării coloanei vertebrale această manevră poate reduce leziunile măduvei spinării.

Nu există vreun tratament specific pentru acest sindrom. În unele cazuri, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a trata hemoragia cerebrală. De asemenea, poate fi necesară intervenția oftalmologică pentru a elimina sângele din ochi înainte ca acesta să provoace schimbări ireversibile.

Care sunt consecințele sindromului copilului zdruncinat

Modificările ireversibile ale creierului copilului se pot petrece în câteva secunde de zdruncinări violente. Mulți copii manifestă complicații, printre care:

  • Pierderea permanentă a vederii (parțială sau totală);
  • Pierderea auzului;
  • Convulsii;
  • Întârzieri ale dezvoltării;
  • Dizabilități intelectuale;
  • Paralizie cerebrală, afectarea coordonării și a vorbirii.

Care sunt factorii de risc pentru apariția acestui sindrom?

Un șir de cauze pot stresa părinții, expunând copilul riscului de a fi zdruncinat:

  • Așteptări nerealiste din partea unui copil;
  • Părinte tânăr sau singur;
  • Stresul;
  • Violența domestică;
  • Abuzul de alcool sau droguri;
  • Situația familială instabilă;
  • Depresia;
  • Istoric de tratare violentă în copilărie.

Mai frecvent, comparativ cu femeile, bărbații pot provoca sindromul copilului zdruncinat.

Cum poate fi prevenită această afecțiune?

Proaspeții părinți trebuie educați și ajutați să înțeleagă consecințele manevrelor violente cu propriii copii, dar și să știe să își stăpânească stresul și să calmeze copilul.

Atunci când nimic nu poate calma copilul care plânge, poți fi ispitit să încerci orice, însă toate trebuie realizate calm, cu blândețe. Nimic nu poate justifica zgâlțâitul violent al copilului.

Dacă îți este dificil să te isprăvești cu stresul, apelează după ajutor – un consilier psihologic ți-ar prinde bine în asemenea situații.

Atunci când alte persoane – părinții sau bona au grijă de copilul vostru, asigurați-vă că aceștia cunosc consecințele sindromului copilului zdruncinat și îl vor evita cu precădere în timp ce au grijă de el.

Sănătate să aveți!

Sursa foto: 
optissima.ro, stephanielearning.com
Sursa: 

healthline.com, mayoclinic.org

La Inceput