Cum să înțelegi dacă copilul tău are probleme de vedere înainte să îți poată explica

În cazul unui școlar sau adolescent lucrurile sunt clare – dacă nu vede sau întâmpină dificultăți, copilul îți va explica clar problema sau își va descrie senzațiile, culorile sau imaginile. Însă, în cazul sugarilor, copiilor mici sau a preșcolarilor lucrurile pot fi mai anevoioase, deoarece copilul nu poate exprima clar ce problemă are și nu înțelege că aceasta există. Și aici intervine sarcina părintelui să înțeleagă dacă copilul are dificultăți de vedere și să îl ducă la un consult al oftalmologului. Îți descriem în continuare, pe categorii de vârstă, care sunt semnele ce-ți sugerează că copilul tău are probleme de vedere.

Dezvoltarea vederii copilului pe etape

La naștere copilul nu poate vedea la fel de bine ca și copiii mai mari sau adulții, deoarece ochii și întregul sistem vizual nu este încă bine dezvoltat. Cele mai mari schimbări la acest capitol se întâmplă în primele luni de viață. În continuare sunt descrise câteva etape de dezvoltare a vederii copilului. Cu toate acestea, este bine să ții minte că toți copiii sunt diferiți și nu este bătut în cuie ca fiecare dintre ei să atingă aceste standarde la anumite vârste.

De la naștere până la 4 luni de viață

- La naștere copiii pot vedea doar diverși stimuli vizuali. Chiar dacă privesc într-un punct plin de contraste, aceștia nu au încă dezvoltată abilitatea să facă diferența între ele și să miște ochii între două imagini. La această etapă ei se pot centra pe un obiect care se află la 20-25 cm de la propria față.

- În prima lună de viață ochii copilului încep să lucreze în tandem și vederea rapid se îmbunătățește. Coordonarea mână-ochi începe să se îmbunătățească odată ce copilul pune mâna pe obiecte, le trage spre el sau începe să se întindă după ele. Spre vârsta de 8 săptămâni copilul își dezvoltă capacitatea să își focuseze privirea asupra feței părintelui sau a altei persoane din preajmă.

- În primele două luni de viață copilul nu își poate coordona ochii, creându-se impresia că este vorba de o problemă (strabism sau „ochi încrucișați”). De obicei, acest fapt este unul normal. Cu toate acestea, dacă un ochi se mișcă prea mult spre lateral, un control oftalmologic este absolut necesar.

- Spre vârsta de 3 luni copilul ar trebui să fie capabil să urmărească obiectele în mișcare și să ajungă la acestea.

5-8 luni de viață

- În acest interval controlul mișcării ochilor și coordonarea ochi-corp continuă să evolueze.

- Spre vârsta de 5 luni începe să se dezvolte vederea în profunzime, astfel încât copilul începe să vadă obiectele în 3D, făcând diferența celor care se află în apropiere sau în depărtare, iar ambii ochi lucrează împreună pentru a o face;

- La această vârstă se dezvoltă o bună percepție a culorilor, deși încă nu la fel de bună ca cea a adulților;

- Spre 8 luni de viață copiii încep să se târască, ceea ce îi ajută să își dezvolte coordonarea ochi-mâni-picioare-corp. Cei care se târăsc o perioadă mai îndelungată au această abilitate mai bine dezvoltată comparativ cu cei care încep să meargă mai devreme.

9-12 luni de viață

- Spre 9 luni de viață copiii încep să se împingă în încercarea de a se ridica în picioare. Spre 10 luni copilul va putea prinde obiectele cu degetul mare sau cu arătătorul.

- La 12 luni majoritatea copiilor se vor târî intensiv și vor încerca să meargă. Părinții ar trebui să încurajeze copiii să se târască și să nu se grăbească cu mersul, pentru a îmbunătăți coordonarea mâni-ochi a copilului. În acest moment al dezvoltării copilul poate aprecia exact distanța și arunca lucrurile cu precizie.

1-2 ani de viață

- Spre 2 ani de viață coordonarea mâini-ochi a copilului trebuie să fie deja bine dezvoltată.

- La această vârstă copiii sunt interesați în descoperirea mediului ambiant, în urmărirea și ascultarea acestuia. Ei recunosc obiectele din mediul ambiant, imaginile din cărți și pot desena deja cu ajutorul creioanelor colorate.

Semnele care arată că copilul are probleme de vedere

În unele cazuri, atunci când copilul are probleme de vedere, ochii lui ar putea arăta absolut normal. Cu toate acestea, unele simptome ar putea da de gol afecțiunea, astfel încât trebuie să fii extrem de atent la comportamentul lui.

Pentru sugari (0-12 luni de viață)

- Ochii se mișcă dezorganizat dintr-o parte în alta sau se „smuncesc” aleatoriu;

- Ochii nu îți urmăresc fața sau alte obiecte din jur;

- Copilul nu face contact vizual cu tine sau cu cei din jur;

- Ochii nu reacționează la o lumină puternică;

- Pupilele sunt albicioase sau încețoșate;

- Ochii privesc spre nas sau spre exterior, iar copilul este trecut de vârsta de 4 luni.

Pentru copiii mici (1-3 ani) sau preșcolari (3-7 ani)

- Țin frecvent obiectele aproape de față;

- Își freacă frecvent și intensiv ochii;

- Zic că ochii sunt obosiți și nu pot privi spre un obiect;

- Ochii privesc în direcții diferite;

- Cad sau se împiedică frecvent;

- Stau foarte aproape de televizor.

La această vârstă copilul poate dezvolta sindromul ochiului leneș (ambliopia) fără a avea niciun simptom. Iată de ce este foarte important să verifici vederea copilului tău cât mai curând posibil.

Când să verifici vederea copilului?

La vârsta timpurie, vederea copilului tău va fi verificată în timpul unui examen de rutină de către un medic sau o asistentă a acestuia.

De asemenea, este important să verifici vederea copilului în următoarele cazuri:

- Înainte de începutul școlii;

- Dacă presupui unele modificări și vezi semne ale schimbării vederii copilului;

- În cazul în care copilul îți descrie schimbările vederii pe care le experimentează.

Cele mai frecvente afecțiuni ale vederii copiilor

- Astigmatismul: vederea neclară provocată de schimbarea formei lentilelor naturale din ochii copilului (corneea). Aceasta poate fi prezentă de la naștere, provocată de afecțiuni, traumatisme sau se poate dezvolta cu vârsta;

- Hipermetropia: vederea bună din depărtare, iar neclară a obiectelor din apropiere, asociată cu durerile de cap;

- Miopia: vederea bună din apropiere și neclară din depărtare;

- Strabismul: ochii încrucișați, în care fiecare ochi privește în direcții diferite, în interior sau în exterior.

Factorii care influențează vederea copilului și cum să îl aperi de aceștia

- Dispozitivele electronice: privirea la ecranul calculatorului, televizorului, tabletei sau a telefonului pentru o durată îndelungată de timp poate provoca dureri, disconfort, oboseli, vedere neclară, ochi uscați și încordați.

Oftalmologii recomandă copiilor până la 2 ani să nu privească la ecrane deloc, iar celor între 2 și 5 ani – să limiteze durata la 1 oră pe zi.

- Razele ultraviolete: pot cauza iritații pe termen scurt, clipiri frecvente și sensibilitate la lumină puternică. Pe termen lung acestea ar putea degenera în afecțiuni mai severe ale ochilor, cancer de piele, cataractă și degenerare maculară.

Pentru a le preveni, îmbracă-i copilului o pălărie de soare sau ochelari de protecție cu filtru UV.

- Traumatismele ochilor: previne traumele ochilor copilului, protejându-l de substanțele chimice sau obiectele ascuțite. Asigură-te că cel mic poartă echipamentul de protecție a ochilor atunci când este nevoie de el. Dacă copilul a suferit un traumatism al ochilor, apelează cât mai curând la asistența medicală urgentă pentru a rezolva prompt și eficient problema.

Fii atent la sănătatea ochilor copilului tău. Cu ajutorul aparatului vizual percepem peste 80% din informația care provine din mediul înconjurător.

Sănătate să aveți!

Sursa foto: 
aoa.org
La Inceput