Ce este pedofilia și cum îi protejăm pe copii de pedofili?

Mariana Spânu

Psihoterapeut, sexolog

Pedofilia este un coșmar pentru copii și pentru părinții lor, dar și pentru cel care suferă de această boală. E destul de greu să îi ferești pe cei mici de pedofili dintr-un motiv foarte simplu și amar - pedofilii nu pot fi recunoscuți.

Nimic nu le trădează adicția, adică atracția sexuală față de copii. Unii agresori au familii, copii, funcții înalte, un statut social, deci o viață despre care oamenii din jur ar putea spune că este perfectă. Pedofilii, cel mai des, îi agresează pe copiii din cercul apropiat. Agresor poate fi un vecin, un bunel, un unchi, un verișor, ba chiar și un preot sau un polițist. Iar acum, treceți toate aceste persoane la feminin, căci pedofil poate fi și o femeie. Și, cel mai grav, abuzatorul poate fi chiar părintele copilului.

Vorbim despre pedofilie, atunci când agresorul are cel puțin 16 ani, victima – cel mult 13 ani, iar între cei doi există o diferență de vârstă de cel puțin 5 ani. 

Pedofilul poate fi atras chiar și de un nou-născut.

Acest tip de atracție erotică este o deviere de la normal, de la natural, și se califică drept boală psihică. Așadar, oamenii nu se nasc pedofili, ci devin. 

Pedofilia se tratează, atunci când abuzatorul își dorește asta și se adresează după ajutor la psihiatru. Cel mai des, însă, pedofilul nu face acest lucru, fiindcă faptele lui se pedepsesc penal. Se teme de condamnare, de judecată, de respingere, de izolare.

Există pedofili:

  • activi (au nevoie să intre în contact fizic cu copilul pentru a-și satisface dorința sexuală)
  • pasivi (pentru acest tip de pedofili este suficient să vadă imagini, să discute de regulă online cu victimele)

Nimeni nu poate prevedea pedofilia, nici măcar agresorul nu poate ști că va suferi vreodată de această boală, de aceea este important să ne concentrăm pe copil, pentru a preveni abuzurile.

Vorbim despre abuz sexual asupra copilului atunci când un adult sau un adolescent îi cere să își expună organele genitale sau să se uite la organele sale genitale, îi prezintă materiale pornografice. Prin abuz se subînțelege contactul sexual efectiv, indiferent dacă se ajunge la copulare sau nu. Abuz sexual este și contactul fizic dintre abuzator și organele genitale ale copilului, folosirea copiilor pentru a produce materiale pornografice.

Educația sexuală este cea mai sigură metodă de prevenție a cazurilor de pedofilie. Copilul de 3 ani trebuie să cunoască regula „lenjeriei intime” (underwear rule). Această regulă spune că nimeni nu are voie să îi ceară să îi vadă părțile intime sau să le atingă, nimeni nu are voie să îi ceară să se uite la părțile intime ale altcuiva. 

Mariana Spânu, sexologă, psihoterapeută: „Noi nu putem prevedea toate câte există pe lumea asta. Și, totuși, avem o realitate: fiecare al treilea copil din lume este abuzat sexual de către rude. Uitați-vă câte cazuri de abuz sexual se înregistrează în sport. Antrenorii îi abuzează pe sportivi. Nu demult a fost un caz răsunător. Un antrenor faimos le făcea masaj fetelor mai bine de 10-15 ani. Nimeni nu știa că le abuzează, până o fată s-a deschis unei prietene. Un chirurg celebru, foarte respectat, s-a adeverit a fi pedofil. Are familie decentă, copii, își iubește soția. Nimănui nu îi putea veni în cap să îl suspecteze de pedofilie. La vârsta de 3 ani, copiii trebuie să cunoască regula lenjeriei intime. Nimeni altul decât părintele sau medicul (cu acordul și în prezența părintelui), nu are voie să îl atingă. Nu are dreptul să îi scoată tricoul, să îl mângâie pe piept, cu atât mai mult pe vulve sau penis.”

!Abuzul poate fi evitat atunci când copiii cunosc denumirile concrete ale organelor genitale. De la bun început, copiii trebuie să știe că au vulve și penis, nu păsărici sau cucoșei. Trebuie să cunoască faptul că acestea sunt organe genitale, părți intime ale corpului, pe care nimeni nu trebuie să le vadă sau să le atingă, nici măcar buneii sau educatorii. În ideal, atunci când merge la grădiniță, copilul trebuie deja să poată să meargă singur la WC. Dacă nu, atunci să știe că educatorul trebuie să îi ceară permisiunea ca să îl ajute. Potrivit specialiștilor, pe la 5 ani, copilului i se poate povesti despre existența pedofililor. Copilul poate fi avertizat că există oameni cu intenții rele care ar putea să îi ceară un lucru sau altul. Părintele poate furniza informația și sub formă de poveste, pentru a nu-l afecta emoțional pe copil și pentru a nu îi stârni frica de oameni.

Abuzul poate fi evitat atunci când copiii sunt crescuți cu blândețe, atunci când nu sunt victime ale violenței în familie. Pentru copii, adultul e omul în care pot avea încredere. Chiar dacă adultul strigă la ei. De ce? Fiindcă el e mai mare, el știe mai bine și trebuie să îl asculte. Sunt familii în care mama și tata se ceartă tot timpul și aplică violența asupra copilului. Atunci pedofilului îi este foarte ușor să capete încrederea lui cu atenție, grijă, cadouri, dragoste. Copilul va simți aversiune (dezgust) față de ceea ce i se face, dar nu va înțelege de ce se întâmplă asta cu el. Mai mult decât atât, se poate excita.

Copilul se poate excita atunci când este abuzat, dar asta nu înseamnă că îi place ceea ce se întâmplă.

Este un proces fiziologic, corpul răspunde la stimuli. Există studii despre viol, care arată că și atunci când femeia este violată, chiar și în cel mai groaznic mod, de un grup de oameni, vaginul ei poate fi lubrifiat, ca și atunci când primește plăcere de la actul sexual, doar că nu este deloc așa.

Abuzul poate fi evitat atunci când părintele monitorizează activitatea copilului pe internet. Există mai multe modalități: istoricul activității, programe speciale de control parental. De preferat este amânarea cât mai îndelungată a prezenței copilului pe rețelele sociale.

Mariana Spânu ne sugerează ca fetițele să nu doarmă într-o cameră cu frații lor sau cel puțin să aibă paturi separate și să știe că nu au voie să se dezbrace unul în fața altuia sau să își vadă părțile intime. Copiii tind să îi imite pe adulți, inclusiv în a face sex. Astfel pot apărea jocuri sexuale și/sau anumite traume psihologice subconștiente, pe termen lung. Ne mai recomandă ca fetițele să fie spălate de mame, iar băiețeii – de către tătici. De la vârsta de 3 ani, copiii să nu mai doarmă împreună cu părinții. „Până la vârsta de 6 ani, avem vârsta sau perioada Oedip. Fetele devin mai apropiate cu tata. Apare concurența cu mama. Și, invers, băieții se trag mai mult la mame, concurează cu tații. Copiii pot să vină în pat, să se culce între mama și tata. Este concurență pentru atenția persoanei de sex opus. Dacă tata spală fetița la 5, 6, 10 ani, energia sexuală nicăieri nu dispare, ea există. Se transmite. Dacă tata, la vârsta de 10 ani a fetiței, o spală, poate chiar să se exicte, fără să vrea. Iar asta va lăsa o amprentă și asupra fetiței, care va simți această energie. Îi va influența relațiile de mai târziu. Îi va fi greu să găsească un partener, fiindcă se va simți așa, de parcă își înșeală tatăl. La nivel subconștient. Apoi, poate să aibă fantezii sexuale. Poate avea orientare sexuală diferită. Se poate închide. Poate avea diverse blocaje sexuale.” Cum ne ajută să prevenim abuzurile sexuale? Revenim la regula lenjeriei intime.

Psihoterapeuta îi sfătuie pe părinți să nu facă sex în camera în care se află copilul. „Corpul copilului poate chiar să se excite ca răspuns la energia sexuală. Apoi părinții se miră de ce copilul este nervos sau de ce se masturbează la vârstă timpurie. Masturbarea infantilă nu e o normalitate. Dacă la vârsta de 4 ani, trage tot timpul de penis, este un semnal de alarmă. Mai poate vorbi și despre furie sau nemulțumire, inhibate. Și atunci, nu copilul trebuie dus la psihoterapeut, ci părinții, ca să se lămurească ce nu decurge așa cum trebuie. Poate ar trebui să îi acorde mai multă atenție copilului, mai multă dragoste.”

Abuzurile pot fi evitate atunci când copilul este lăsat să își facă treburile la veceu în intimitate. Părinții îi pot învăța asta prin propriul exemplu. Atunci când copiii dau năvală peste mama care stă pe closet, aceasta să le explice că are nevoie de intimitate.

Abuzurile pot fi evitate atunci când copilului i se respectă limitele în familie. Atunci când părinții bat la ușa copiilor înainte să intre, atunci când nu insistă să mănânce totul din farfurie, atunci când îi întreabă ce își doresc, etc, ei le transmit celor mici un mesaj important legat de spațiul personal. Ei vor ști că nimeni nu le poate cere sau lua ceva contrar voinței lor, vor ști că este important consimțământul lor. Vor putea spune NU atunci când nu se vor simți confortabil. Pe de altă parte, dacă educăm copii „cuminți”, care știu că sunt iubiți doar dacă fac ceea ce „trebuie”, riscăm să creștem potențiale victime ale abuzatorilor, căci le va fi greu să se împotrivească, fiind obișnuiți să le facă pe plac altora, contrar voinței lor.

Abuzurile pot fi evitate atunci când și rudele apropiate sunt instruite să le respecte copiilor corpul, să nu le scoată hainele, să nu îi gâdile, să nu le atingă fundul. Mângâiatul pe fund, din păcate, e ceva foarte obișnuit în societatea noastră. Mai ales bebelușii îi tentează cel mai mult pe adulți să îi ciupească, pe obraji și pe fund.

Abuzurile pot fi evitate atunci când se formează o relație de încredere între părinte și copil, atunci când cel mic nu este certat sau, mai rău, bătut, pentru greșeli. Prindeți o recomandare faină: dacă vine la tine copilul cu o problemă, nu faci isterie, nu îl cerți, ci pui 3 întrebări de aur:

  • Ce crezi despre asta?
  • Ce simți?
  • Ce planifici să faci?

Astfel inițiați un dialog, deveniți prietenul, confidentul copilului. Abțineți-vă de la etichete și de la lecții de morală. Altfel, veți pierde încrederea copilului, care va alege să tacă, în loc să se deschidă în fața dvs, mai ales când vor apărea chestiuni mai grave.

O altă recomandare a psihoterapeutei este ca mamele să nu umble goale sau în chiloți în fața băieților, iar tăticii – în fața fetelor. Astfel se întărește regula lenjeriei intime.

Cum știm că cei mici au devenit victime ale abuzului sexual?

Copiii, altădată dezinvolți, deschiși, brusc devin inhibați. Refuză să meargă undeva anume, să rămână singuri cu o persoană, se închid în camerele lor. Se pot retrage des pentru discuții telefonice și nu vor să spună cu cine vorbesc. Ați putea observa tot mai frecvent cadouri neașteptate. Ar putea avea și vânătăi pe corp, mai ales în zona organelor genitale. În cazul în care copilul este obișnuit să trăiască în violență, părinții nu vor observa semnele abuzului sexual.

Abuzul sexual o afectează pe victimă mai mult decât ne putem imagina. Pe termen scurt poate cauza depresie sau anxietate.

Pe termen lung, explică Mariana Spânu, persoana poate ajunge să își dorească relații la distanță, ca să aibă cât mai puțin contact cu partenerul (se poate căsători cu un marinar sau un șofer de tir, care se află puțin acasă). Victima abuzului sexual fuge, deseori, de atașamente. Frecvent, va atrage parteneri care să o abuzeze. Persoanele care au fost abuzate evită sumele mari de bani, nu pot cere bani mulți pentru munca lor, ocolesc clienții „mari”, fiindcă ei devin „agresorul sexual” din copilărie. Femeile- victime ale abuzului sexual asupra copilului, nu se pot relaxa în timpul sexului, pot avea probleme la concepția copilului, deseori nu pot duce până la termen sarcina. Asta se întâmplă fiindcă traumele se cer vindecate. Traumele nevindecate tind să se repete ca să fie rezolvate.

Articol preluat de pe www.apostrof.md.

La Inceput