Recunoaștem sau nu, dar alegerea partenerului este adesea influențată de inconștientul nostru, nu de latura conștientă a creierului – așa cum se consideră de obicei. În cazul femeilor, hormonii prezenți în sângele ei în momentul ovulației pot determina alegerea unui bărbat mai încrezător, cu trăsături masculine mai accentuate. Bărbații însă, pot „adulmeca” femeia potrivită, care, de altfel se află în perioada de ovulație, doar mirosindu-i maioul. În același timp, femeile preferă mirosul bărbaților cu gene diferite, ceea ce le-ar oferi descendenților o dezvoltare evoluționară mai favorabilă. Mai nou, un studiu recent a depistat că preferințele de alegere continuă și după sex, iar ovulul feminin alege cel mai potrivit spermatozoid masculin pentru conceperea unei noi vieți.
„ Ovulul feminin elimină substanțe chimice, denumite chemoatractanți, care lasă o urmă percepută de spermatozoizi în calea lor de a găsi ovulul nefertilizat”, a afirmat John Fitzpatrick, asistent universitar din cadrul departamentului de zoologie a Universității din Stockholm, Suedia.
„Ceea ce nu era cunoscut cu siguranță până la apariția acestui studiu este că aceste urme chimice lăsate de ovul acționează diferit pentru sperma emisă de diferiți bărbați în alegerea spermatozidului/spermatozoizilor norocoși”, a mai adăugat Fitzpatrick.
„Acest fapt sugerează că aceste substanțe chimice îi oferă femeii o șansă suplimentară – la mult timp după ce și-a ales partenerul, să aleagă numărul de spermatozoizi care urmează să ajungă la ovulele sale.”
Potrivit cercetătorilor, această descoperire este fenomenală și demonstrează că ovulele feminine nu sunt mereu de acord cu alegerea partenerului de către aceasta. Potrivit lui Fitzpatrick, „explicația acestui fenomen este că aceste semnale chimice îi permit femeii să își aleagă, din punct de vedere genetic, cel mai compatibil partener”.
Vânătoarea diverselor gene
Ce îl face pe un partener genetic compatibil? Unul dintre cei mai importanți factori, potrivit lui Fitzpatrick este setul de gene denumit „complexul major de histocompatibilitate”. Savantul explică implicarea acestor gene în lupta împotriva îmbolnăvirilor, infecțiilor și susținerea deplină a sistemului imun. „Cu cât mai divers e acest set, cu atât mai multe infecții va putea să înfrunte organismul. Iar dacă partenerul are un set diferit de gene, copilul vostru va putea lupta cu un spectru foarte larg de agenți patogeni și maladii”, mai adaugă acesta.
Iar, pentru că specia umană este orientată spre supraviețuire, organismul nostru a dezvoltat în timp un șir de mecanisme pentru a alege cel mai potrivit, divers și compatibil partener pentru a prelungi cu succes viața noastră pe pământ. Chiar și sistemul reproductiv feminin este conceput în așa fel, încât să îi filtreze pe cei mai slabi spermatozoizi, alegându-l pe cel mai puternic și potrivit pentru prelungirea speciei.
În același timp, Fitzpatrick afirmă că sistemul imun feminin tratează spermatozoizii ca pe niște agenți străini, care invadează organismul asemeni microbilor sau paraziților, răspunzând cu mecanisme de apărare bine puse la punct. Unul dintre acestea sunt contracțiile colului uterin. Odată ce a supraviețuit acestora, spermatozoidul trebuie rapid să aleagă una din cele două trompe uterine spre care să meargă, deoarece ovulul ce trebuie fecundat poate coborî doar pe una dintre ele, iar dacă o ia pe calea greșită, spermatozoidul poate rămâne fără remunerarea cuvenită.
Această cale este atât de laborioasă, încât din cele câteve zeci de milioane de spermatozoizi pe care le poate depozita un bărbat, potrivit celor mai bune estimări ale savanților, doar 250 dintre aceștia sunt capabili să ajungă la locul în care este depozitat ovulul. Dintre cei 250, doar 10% pot fertiliza ovulul în orice moment, fără a da greș.
Într-un final, ovulul poate decide ce spermă va câștiga cursa prin eliminarea în lichidul folicular ce îl înconjoară substanțelor chimice care vor ghida spermatozoidul spre calea exactă.
„Aceste substanțe chimice contează doar în ultimii doi centrimetri rămași între ovul și spermatozoid, deoarece acesta este finalul unui drum lung, unde femeile continuă să filtreze spermatozoizii considerați nepotriviți pentru fertilizare”, explică Fitzpatrick.
Un studiu in vitro (în eprubetă)
Studiul publicat recent în revista Proceedings a Societății Regale a utilizat rămășițele lichidului folicular și probele de spermă a 16 cupluri care erau asistate în tratamentul reproductiv în cadrul spitalului St. Mary din Manchester, Anglia.
Experimentele au fost efectuate în paralel asupra probelor obținute de la două cupluri, expunând sperma fiecărui bărbat la lichidul folicular al partenerei sale sau ne-partenerei, după caz. Sperma a avut de parcurs o cale de lungimea microcapilarului spre cutia Petri, iar numărul spermatozoizilor cate au reușit să o facă cu succes a fost ulterior înregistrat.
Studiul a descoperit că ovulul atrage între 18% și 40% mai mulți spermatozoizi de la partenerul pe care îl preferă. Cum anume? Odată eliminați, spermatozoizii au receptori de miros la vârful capurilor, care răspund la chemoatractanții din lichidul folicular al ovulului. Pe lângă atracție, acești receptori determină și cât de tare miroase sperma.
„Astfel, atunci când sperma pătrunde în lichidul folicular, aceasta înaintează, iar spermatozoizii își pot schimba calea pe care o parcurg. În funcție de puterea semnalului se pot obține diferite răspunsuri ale spermei față de semnalele chimice ale ovulului în cadrul lichidului folicular”, explică savantul.
Dacă ovulul dorește o cursă mai rapidă pentru spermatozoizi, acesta va transmite semnale chimice pentru a-i încuraja. Dacă nu o dorește, vor fi eliminate substanțe care le vor încetini calea.
„Ideea că ovulele aleg spermatozoizii este nouă pentru fertilitatea umană”, a declarat Daniel Briston, autorul principal al lucrării, directorul științific al Departamentului de medicină reproductivă din cadrul spitalului Saint Mary din Marea Britanie, care este parte a Fundației NHS din cadrul Universității Manchester.
„Cercetările asupra căii de interacțiune dintre ovul și spermatozoid vor contribui la tratamentul infertilității, explicând unele cauze, necunoscute deocamdată, a apariției acesteia în viața unor cupluri”, a menționat Briston în cadrul unei declarații pentru presă.
Potrivit lui Fitzpatrick, o treime dintre cazurile de infertilitate au o cauză necunoascută, iar mecanismul descoperit va ajuta la rezolvarea unei bune părți a acestora.
„Este bine cunoscut, de o perioadă de timp că unul sau câțiva compuși ai lichidului folicular pot fi importanți pentru a ajuta spermatozoidul să găsescă ovulul, însă este pentru prima dată când este sugerat că o combinație spermă-lichid folicular este mai bună decât alta. Acest fapt este incitant”, a declarat Allan Pacey, profesor de andrologie în cadrul Universității Sheffield din Marea Britanie, care nu a fost implicat în derularea studiului.
Cu toate acestea, cuplurile care suferă în prezent de infertilitate nu trebuie să își facă griji dacă suportă probleme de compatibilitate dintre spermă și lichidul folicular, a mai adăugat acesta.
„Deși acest studiu pare a fi interesant și bine executat, nu sunt sigur că acesta ar putea avea vreo relevanță clinică pentru cuplurile care se confruntă cu infertilitatea sau se pregătesc pentru fertilizarea in vitro. Însă, acesta poate fi un prim pas pentru a înțelege cum de fapt se întâlnesc ovulul cu spermatozoidul și de ce în unele cazuri acest lucru nu merge”, a mai adăugat Pacey.
edition.cnn.com
