Riscul de tromboembolism asociat cancerului a crescut în ultimele două decenii. Potrivit experților, printre motivele acestei creșteri se numără comorbiditățile legate de vârstă și de stilul de viață, durata de supraviețuire semnificativ mai mare în cazul pacienților cu cancer, dar și efectele trombogene ale chimioterapiei și ale tratamentelor anticancer moderne.
Tromboembolismul venos (TEV) asociat cancerului, frecvent în cazul cancerului pulmonar, al tumorilor gastrointestinale și ginecologice
Potrivit prof. dr. Florian Langer de la Centrul Medical Universitar Hamburg-Eppendorf (UKE), cancerul pulmonar, tumorile gastrointestinale și ginecologice reprezintă peste 40% din localizările tumorilor canceroase în cazul tromboembolismului venos (TEV) asociat cancerului. Acest specialist în oncologie și hemostazeologie a promovat profilaxia TEV atât postoperativ, cât și în tratamentul oncologic conservativ, în conformitate cu ghidurile medicale. În același timp, Langer a evidențiat complexitatea terapiei diferențiale utilizate în cazul TEV asociat cancerului.
Riscul de TEV a crescut semnificativ în cazul carcinoamelor uterine chiar și la 2 ani după diagnosticare
Prof. Dr. Wolfgang Schütte de la Spitalul Martha-Maria din Halle-Dölau a explicat că o valoare crescută a D-dimerilor în momentul diagnosticării indică un risc crescut de TEV la mulți pacienți cu cancer pulmonar, referindu-se la propriul său studiu. Riscul general de tromboză este de 2,6 ori mai mare la pacienții cu cancer colorectal (CCR) decât în cazul populației generale, a declarat Prof. Dr. Sebastian Stintzing de la Campus Charité Mitte (CCM) din Berlin. Riscul este îndeosebi ridicat timp de 6 luni de la diagnosticare, mai ales din cauza intervențiilor chirurgicale, dar chiar și la 1 an de la diagnosticare riscul este de 9,5 ori mai mare decât cel al populației generale. Și Prof. Dr. Joachim Rom, ginecolog la Clinica Varisano Frankfurt Höchst din Frankfurt pe Main, a atras atenția asupra faptului că, în cazul carcinoamelor uterine, TEV poate apărea nu numai în primele săptămâni, ci și la 2 ani după diagnosticarea cancerului.
Terapia TEV-ului asociat cancerului trebuie să ia în considerare mai mulți factori
Potrivit lui Langer, terapia diferențială pentru TEV-ul asociat cancerului este complexă. În momentul în care se decide asupra anticoagulării parenterale cu heparină cu greutate moleculară mică (LMWH) sau asupra anticoagulării orale cu anticoagulante orale cu acțiune directă (ACOD), trebuie luați în considerare factorii cu privire la eficacitatea și siguranța anticoagulării, cum ar fi factori specifici tumorii, ce țin de pacient și terapie. Printre altele, Langer a atras atenția asupra riscului înalt de sângerare, în special în cazul tumorilor gastrointestinale, precum și asupra spectrului de efecte secundare și a potențialului de interacțiune al terapiilor anticancer sistemice. Un grup de experți a dezvoltat un algoritm de suport în cadrul tratamentului TEV la pacienții cu cancer.
Tradus de Laura Paladi, stagiară, studentă USM
