Sindromul genito-urinar de menopauză. Când apare și cum se manifestă afecțiunea

Sindromul genito-urinar de menopauză (SGM) este o afecțiune cronică ce poate afecta organele genitale și tractul urinar la femei. De obicei, aceasta apare în urma schimbărilor hormonale din timpul menopauzei. La fel, pot exista și alte cauze.

În trecut, în locul sindromului erau utilizați termenii de atrofie vulvovaginală, vaginită atrofică și atrofie urogenitală. Aceștia, însă nu reflectau întreg spectrul de simptome. Astfel, în 2014, Societatea Internațională pentru studiul sănătății sexuale la femei și Societatea nord-americană de menopauză au redenumit sindromul în SGM.

Sindromul genito-urinar de menopauză poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, însă din lipsă de cunoștințe în rândul femeilor și din cauza screeningului insuficient, sindromul deseori nu este diagnosticat. Cu toate acestea, există câteva metode eficiente de tratament.

Care sunt cauzele SGM și cât de răspândit este?

SGM este cauzat de schimbările hormonale din organismul femeii. Nivelul de hormoni feminini scade înainte de menopauză, în perioada numită perimenopauză. Acest lucru se poate răsfrânge asupra sănătății organelor genitale și ale tractului urinar. Spre exemplu, hormonul estrogen stimulează lubrifierea vaginului. În cazul în care nivelul estrogenului scade, vaginul devine uscat și apare mâncărimea. Odată cu menopauza, nivelul de estrogen din organism continuă să fie scăzut.

Există și alte cauze care ar putea cauza sindromul genito-urinar. Printre acestea se numără:

  • Insuficiența ovariană primară (atunci când înainte de vârsta de 40 de ani ovarele încep să nu mai funcționeze ca înainte)
  • Menopauza indusă chirurgical (presupune îndepărtarea ovarelor chirurgical, printr-o procedură numită ooforectomie)
  • Postpartum și dezechilibre hormonale legate de alăptare
  • Tratamentul cancerului, care poate afecta funcția ovarelor sau poate provoca brusc schimbări hormonale
  • Medicamente, cum ar fi agoniștii hormonilor de eliberare a gonadotropinei sau inhibitorii de aromatază

Simptomele SGM

Potrivit unei analize desfășurate în anul 2019, majoritatea femeilor care suferă de acest sindrom comunică despre simptome în perimenopauză sau în prima perioadă de la începutul menopauzei. Cel mai frecvent simptom este uscăciunea vaginală. Dar există și altele așa ca:

  • mâncărime sau iritație vaginală
  • arsuri vaginale
  • lubrifiere vaginală redusă
  • scăderea elasticității vaginului
  • afectarea funcției sexuale
  • durere în timpul actului sexual
  • durere în timpul urinării
  • necesitate mai acută de urinare și urinări frecvente
  • risc crescut de infecții vaginale, ale tactului urinar și ale vezicii urinare

Precizăm că nu e necesar să existe toate aceste simptome ca persoana să fie diagnosticată cu sindromul genito-urinar de menopauză.

Diagnosticare SGM

De regulă diagnosticarea SGM începe cu un consult la medicul specialist. Ulterior, doctorul poate efectua un examen ginecologic. Totodată, medicul poate indica o serie de analize de laborator prin intermediul cărora va determina, spre exemplu, pH-ul vaginului sau maturitatea vaginală.

Indicele de maturare vaginală (VMI) este o metodă de a determina cum nivelul de estrogen influențează vaginul. Aceasta, pornind de la ideea că estrogenul ajută celulele din vagin să ajungă la maturitate. Dacă numărul de celule imature este mare, aceasta poate însemna că nu se secretă suficient estrogen.

Cum se tratează sindromul genito-urinar de menopauză?

Un tratament definitiv pentru SGM nu există. În schimb, simptomele pot fi ușurate datorită tratamentului atât hormonal, cât și nonhormonal.

Tratamente topice. În cazul în care simptomele sunt mai ușoare, medicul poate recomanda un lubrifiant vaginal nonhormonal pentru utilizare în timpul actului sexual. La fel, poate fi indicată o cremă hidratantă cu acțiune prelungită care va reduce disconfortul. De obicei, specialiștii recomandă utilizarea acestor creme hidratante de câteva ori pe săptămână. Unii medici pot sugera utilizarea acidului hialuronic. Totuși, până în prezent, nu există dovezi clare că lubrifianții cu acid hialuronic funcționează mai bine decât alți lubrifianți sau produse hidratante.

Terapia hormonală este indicată, deseori, în cazul simptomelor mai pronunțate. Aceasta înlocuiește estrogenul, pe care organismul nu îl mai produce. Unele surse științifice afirmă că această metodă ar fi cea mai eficientă în tratamentul simptomelor.

Unele persoane pot avea îngrijorări legate de faptul că terapiile de înlocuire cu estrogen pot fi nesigure și pot crește riscul anumitor tipuri de cancer. Cu toate acestea, terapia locală cu estrogen este bine cercetată și sigură pentru majoritatea femeilor, afirmă oamenii de știință. O doză de încredere vă pot oferi discuțiile cu medicul Dvs. pe marginea acestui subiect.

Terapia de dilatare este aplicată în cazul femeilor care suferă de rigiditate musculară sau durere în timpul actului sexual. Aceasta presupune utilizarea dilatatoarelor pentru a antrena treptat mușchii planșeului pelvian, așa încât aceștia să se relaxeze și, prin urmare, să crească capacitatea vaginului de a se dilata.

Mai nou, în ultimii ani, în unele țări au început să fie folosite terapiile cu laser CO2 care se presupune că ar avea efecte de îmbunătățire a funcției sexuale și că ar ușura simptomele urinare la femeile ce suferă de GSM.

Metode de îngrijire

În afară de faptul că există anumite tratamente pentru sindromul genito-urinar de menopauză, specialiștii vin și cu unele recomandări ce ar putea îmbunătăți starea generală.

  • Evitați produsele puternice de igienă în zonele intime, așa ca săpunurile și gelurile de duș. Se știe că vaginul are proprietatea de a se autocurăța. În plus, pielea din zona intimă, vulva, vaginul, sunt acoperite cu țesut sensibil, iar o eventuală traumă poate agrava SGM. Pentru igienă intimă folosiți doar apă.
  • Renunțați la fumat așa cum acesta poate cauza apariția SGM mai timpuriu.
  • Schimbați viziunile despre sex: menopauza și SGM pot însemna că excitarea va dura mai mult, iar în acest caz scade probabilitatea de uscăciune vaginală și durere în timpul actului sexual. Pe lângă faptul că pot fi utilizați lubrifianți se recomandă și mai mult timp pentru preludiu.

Alte cauze ale uscăciunii vaginale, mâncărimii și durerii în timpul actului sexual

Nu toate femeile care suferă de uscăciune vaginală, mâncărime și durere în timpul sexului au SGM. Alți factori care pot duce la aceste simptome includ:

  • libidoul scăzut sau lipsa excitației sexuale
  • vaginism, care face ca mușchii din jurul vaginului să se încordeze involuntar
  • infecții, cum ar fi vaginoza bacteriană, trichomonaza sau candidoza
  • iritanți, care pot fi substanțe chimice din săpunuri, băi cu spumă sau produse parfumate
  • substanțe chimice din piscine
  • anumite medicamente, cum ar fi contraceptivele hormonale sau antidepresivele
  • În caz că vă confruntați cu aceste simptome este indicat să vă adresați medicului

Concluzie: SGM este o afecțiune des întâlnită printre femeile care trec prin menopauză. Aceasta poate apărea din cauza nivelului scăzut de estrogen, sau pot exista și alți factori determinanți, cum ar fi o intervenție chirurgicală de îndepărtare a ovarelor sau unele tratamente împotriva cancerului.

SGM poate provoca uscăciune vaginală, mâncărime și durere în timpul sexului. Există, totuși, diferite tratamente și metode de îngrijire zilnică, ce pot ușura simptomele. Cu toate acestea, SGM rămâne de multe ori nediagnosticat, deoarece multe femei consideră simptomele ca o parte naturală a îmbătrânirii sau nu se simt confortabil că trebuie să le discute cu medicul lor. Totuși, menționăm că există tratamente eficiente și sigure, de aceea, dacă este posibil, încercați să discutați cu un medic specialist despre afecțiunile legate de menopauză.

Sănătate Să Aveți!

Sursa foto: 
www.replicaonline.ro
La Inceput