Hipertensiunea arterială - boala tăcută a secolului. La ce riscuri ne expunem

Hipertensiunea arterială mai este numită de către doctori  o „boală tăcută”, deoarece oamenii pot trăi mulți ani fără să știe că au această maladie. Asta se întâmplă din cauza lipsei simptomelor, sau a simptomelor care nu dau nimic de bănuit.

Doar atunci când există creșteri bruște și importante ale tensiunii arteriale (salturile hipertensive) oamenii se confruntă cu cefalee, amețeli, zgomote în urechi sau tulburări de vedere, grețuri, stare de rău general.

Experiența arată că cel puțin 20% din cei care-și fac controale profilactice la medic nu știu că au hipertensiune arterială. De aceea este obligatoriu ca în fiecare an să trecem controlul tensiunii arteriale la medicul de familie, pentru că aceasta nu întotdeauna se manifestă cu simptome.

Depistarea unei hipertensiuni arteriale permanente este foarte importantă pentru bolnav, deoarece, exceptând hipertensiunile secundare care se înregistrează doar la 10 la sută din totalul bolnavilor cu hipertensiune și care, în mare parte, sunt tratabile, totuși majoritatea imensă a cazurilor (peste 90%) sunt pacienți cu hipertensiune arterială esențială. Asta înseamnă că nu se cunosc cauzele afecțiunii, iar boala nu poate fi tratată, ci doar se ameliorează, cu ajutorul medicamentelor.

Dacă hipertensiunea arterială nu este tratată, aceasta influențează la apariția sau agravarea aterosclerozei, ceea ce la rândul său duce la complicații cardiace, precum cardiopatia ischemică –boala care afectează arterele coronare după care, drept urmare, are loc o scădere a cantității de sânge care irigă mușchiul inimii. În aceste condiții, mușchiul inimii nu primește suficient cu oxigen, acizi grași și glucoză. Pe lângă aceasta, hipertensiunea arterială favorizează apariția accidentelor cerebro-vasculare și a stenozelor la nivelul carotidelor sau în membrele inferioare (arterite - inflamarea unei artere).

S-a constatat că 50% din bolnavii hipertensivi dezvoltă și cardiopatie ischemică, iar bolnavii cu infarct miocardic au avut frecvent în trecut hipertensiune arterială. Studiile epidemiologice arată că 2% din hipertensivi decedează din cauza unei boli de inimă, iar altele 20% din bolnavii cu hipertensiune decedează din cauza unui infarct cerebral ischemic sau hemoragic.  

Cu alte cuvinte, hipertensiunea nu doar îmbolnăvește de inimă sau altfel spus de maladii ale aparatului circulator. Consecințele sunt mult mai grave. De cele mai multe ori, după un infarct inima nu mai are aceeași putere de a pompa sângele, deoarece o parte a mușchilor au fost atrofiați. Acest lucru o persoană îl va resimți prin faptul că nu-i va ajunge aer să respire, nu va avea voie să depună efort. În cazul unui accident vascular, consecințele sunt mult mai grave și duc la invaliditate – oamenii pot avea dificultăți de mișcare, de echilibru, dar și de vorbire. În funcție de gravitatea acestuia, bolnavii pot avea tulburări cognitive și experimenta demența. Deci, consecințele în timp a hipertensiunii sunt dezastruoase, iar cheltuielile pentru recuperare pot ajunge la mii de euro.

Factorii precum fumatul, obezitatea, tulburări în metabolismul grăsimilor, creștere patologică a cantității de acid uric din sânge accelerează evoluția aterosclerozei spre hipertensiune arterială. Un pericol în timpul evoluției hipertensiunii arteriale este creșterea presiunii minime (cea care în mod normal nu trebuie să depășească 90 mmHg) care devine foarte primejdioasă dacă depășește 105-110 mmHg. Asta înseamnă că există o formă de hipertensiune arterială malignă, cu valori ridicate ale presiunii minime de peste 120-130 mmHg. Aceasta se caracterizează prin evoluție rapidă ce generează complicații cardiace, cerebrale sau renale. Din fericire noile medicamente hipotensoare (care scad tensiunea arterială) au modificat favorabil evoluția hipertensiunea arterială maligne.

Desigur, după diagnosticarea hipertensiunii arteriale și a unei terapii corespunzătoare, bolnavii hipertensivi trebuie să-și măsoare periodic tensiunea arterială, fără ca acest control să devină o obsesie. Frecvența măsurării tensiunii arteriale este totuși dictată de evoluția bolii și de cunoașterea eficienței medicației hipotensoare. 

La Inceput