COVID-19 (SARS-CoV-2) – ce ne spune știința despre virusul misterios. Review-ul ultimelor studii medicale

Urmăriți în continuare un reviu al ultimelor studii medicale, aspectul științific asupra coronavirusului de tip nou, realizat de Dr. Ion Romulus Scorei, Profesor în cadrul Institutului de Cercetare BioBoron de la Craiova, România.

Ce sunt Coronavirusurile?

Coronavirusurile (CoV) sunt o familie numeroasă de virusuri găsiți în natură, avand numeroase gazde animaliere (bovine, porci, cai, cămile, rozătoare, pisici, câini, lilieci, civete de palmier, dihor, nurcă, iepuri, șarpe, și specii aviare), provocând infecții respiratorii, enterice și sistemice severe la oameni. CoV se împart în 4 mari grupe:

- Alfa-coronavirusurile, care infectează liliecii, porcii, pisicile, câinii și omul (provocand rinofaringite);

-  Beta-coronavirusurile, care circulă în principal la lilieci, dar pot afecta și bovinele, caii, porcii, câinii, șoarecii, șobolanii, aricii și alte mamifere. Două specii provoacă rinofaringite la om (coronavirusurile umane HKU1 și OC43), iar alte două specii provoacă sindroame respiratorii foarte severe la om: coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV) și coronavirusul sindromului respirator acut sever din Asia (SARS-CoV).

Epidemie și pandemie – care este diferența și când boala trece într-o fază sau alta

Recent, la sfârșitul lui decembrie 2019, a fost descoperit un nou coronavirus SARS-CoV-2 în Wuhan, China, care este foarte infecțios, se transmite cu mare ușurință de la om la om și provoacă pneumonie severă.

-  Gama-coronavirusurile sunt, în principal, virusuri aviare, dar infectează și delfinii.

-  Delta-coronavirusurile sunt, în principal, virusuri aviare, dar pot infecta și porcii.

Două coronavirusuri zoonotice potențial periculoase au apărut în ultimele două decenii: sindromul respirator acut coronavirus (SARS-CoV), originar din China, provincia Guandonga, extins din 2002 până în 2003 si sindromul respirator coronavirus din Orientul Mijlociu (MERS-CoV) din 2012.

Ca la majoritatea coronavirusurilor din grupul Beta - gazdele virusurilor MERS-CoV si SARS-CoV si SARS-CoV-2 sunt liliecii, probabil rezervorul natural al virusului; dromaderii infectați fiind doar gazdele intermediare ale MERS-CoV, iar civetele sunt gazdele intermediare pentru SARS-CoV.

În prezent, nu sunt disponibile medicamente antivirale specifice sau vaccinuri aprobate pentru a combate SARS și MERS. Pandemia SARS din 2002 și 2003 a fost oprită prin măsuri de control convenționale, inclusiv restricții de călătorie și izolarea pacienților.

Noul Coronavirus “SARS-CoV-2”

Denumire oficială: Comitetul internațional pentru taxonomia virușilor (ICTV) a anunțat numele noului virus la 11 februarie 2020: „Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2)”. Tot atunci, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat denumirea noii boli, cauzată de SARS-CoV-2: „COVID-19”, iar ulterior, pe 11 martie 2020, a declarat pandemie prin SARS-CoV-2.

Mecanismul de Acțiune: SARS-CoV-2 este de 1000 de ori mai agresiv decât SARS-CoV (ce a provocat epidemie în 2002-2003), având o abordare de „atac dublu”, prin legarea de membrana celulei umane, utilizând atât enzima celulei gazdă (furina), cât și receptorul enzimei de conversie a angiotensinei 2, ACE2 (substanță biologic activă, ce se găsește în celulele inimii și a rinichilor și are efect direct asupra funcției inimii).

Drept urmare a  „atacului dublu”, proteina S din SARS-CoV-2 are o energie liberă semnificativ mai mică decât SARS-CoV, ceea ce sugerează că SARS-CoV-2 (COVID-19) este mai stabil și are o capacitate de infecție mai mare decât SARS-CoV la aceeași temperatură.

SARS-CoV-2 își va reduce capacitatea de infecție cu mult mai rapid decât SARS-CoV la creșterea temperaturii. Acesta ar putea totuși supraviețui la temperaturi ridicate, redevenind infecțios atunci când temperatura este scăzută pe timp de iarnă. Acest lucru nu s-a întâmplat cu SARS-CoV care, dupa 2003, nu a rezistat la temperaturi înalte și a dispărut.

Epidemiologie, prevenție și control:

Coronavirusurile respiratorii se răspândesc într-o manieră similară cu cea a rinovirusurilor, prin contact direct cu o persoană infectată, cu secrețiile acesteia și picăturile mari de aerosoli, sau chiar prin transmisie fecalo-orală.

Încă nu este clar dacă virusul se poate răspândi înainte de manifestarea simptomelor specifice. Imunitatea se dezvoltă curând după infecție, dar se stinge treptat în timp. Dacă SARS-CoV-2 se manifesta ca o gripă obișnuită sau ca o răceală comună, există și șanse ca numărul infecților să poată scădea pe măsură ce vremea se va încălzi.

Epidemia COVID-19 – scenarii posibile în Uniunea Europeană și Spațiul Economic European pentru luna martie 2020

Un alt scenariu pentru SARS-CoV-2, este ca acesta să suporte o mutație într-un mod potențial benefic, făcând mai dificilă infectarea oamenilor cu acest virus. De exemplu, in 2002, SARS-CoV a suferit o mutație genetică aleatorie - așa cum fac în mod obișnuit virușii, infecția devenind mult mai severă, dar mai greu de transmis oamenilor.

Totuși, chiar dacă SARS-CoV-2 s-ar putea transforma într-o boală sezonieră, precum gripa sau răcelile, este posibil să aibă un impact mai mic în timpul circulațiilor ulterioare, deoarece mai multe persoane și-ar fi acumulat imunitatea, deși nu este clar încă, dacă oamenii se pot reinfecta cu acest virus.

La momentul actual, nu există dovezi că SARS-CoV-2 a suferit vreo mutație într-un mod semnificativ. Secvențele virale disponibile sunt aproape identice, fiind dificil să prezici cum se va comporta virusul.

OMS insistă, însă, că „nu există dovezi că virusul s-a schimbat”, deși un singur raport al unor cercetători chinezi asupra analizelor genetice ale populației de 103 genomi (totalitatea genelor) SARS-CoV-2, afirma că acest virus a evoluat în două tipuri majore (desemnate L și S).

Tipul S COVID-19 (~ 30%) este virusul inițial mai puțin agresiv, iar tipul L COVID-19 (~ 70%) s-a desprins din tipul S, fiind mai agresiv și răspândindu-se mult mai repede. Această opinie nu este împărtășită nici de OMS, nici de reputații virusologi americani, urmând ca cercetările ulterioare să clarifice dacă există aceste mutații genetice.

Ultimele studii epidemiologice arată că distribuția perioadei de incubație și distribuția intervalului de infecție sunt aproape identice pentru ambele tipuri ale virusului. Acesta este un mod matematic de a spune că oamenii pot începe să transmită virusul chiar și atunci când sunt pre-simptomatici sau abia cand încep să prezinte simptome.

Astfel, urmărirea și punerea în carantină a persoanelor care au fost în contact cu cele infectate (o măsură clasică, de prim rang pentru asigurarea sănătății publice) devine aproape imposibilă. SARS-CoV-2 se răspândește rapid de la om la om cu o perioadă medie de incubație de 3 zile (în cadrul unui interval de la 0 la 24 de zile). Durata medie, de la debutul simptomelor până la dezvoltarea pneumoniei, este de 4 zile (în cadrul unui interval de la 2 până la 7 zile).

COVID-19: persoanele din grupul de risc pentru îmbolnăviri severe

Manifestari clinice: Semnele și simptomele SARS-CoV-2 pot apare între două și 14 zile după expunere și pot include: febră, tuse sau dificultăți de respirație. Simptomele SARS-CoV-2 pot varia de la foarte ușoare până la cele severe. Persoanele vârstnice sau cele ce suferă de boli cronice (cardiovasculare, diabet, cancer), pot resimți manifestările acute ale acestor boli din cauza infectării cu SARS-CoV-2.

Sunt date tot mai numeroase, că infecția cu SARS- CoV-2 se întâlnește mai des la bărbați, decât la femei, probabil din cauza receptorului enzimei ACE 2, care este dependent de concentrația hormonilor sexuali masculini în sânge. La internare, limfocitopenia (număr scăzut de limfocite) a fost prezentă la 83,2% dintre pacienți, trombocitopenia (număr scăzut de trombocite) la 36,2%, iar leucopenia (număr scăzut de leucocite) la 33,7% dintre pacienți.

Diagnostic: Confirmarea cazurilor suspecte de SARS-CoV-2 se face, utilizându-se, în principal, testul molecular (RT-PCR) și testul serologic (ELISA). Comparația dintre testul molecular și testul serologic a arătat că testul molecular este mai semnificativ, având sensibilitate și specificitate mult mai bune.

În prezent, există șapte truse potențiale de diagnostic rapid disponibil pe piață pentru SARS-CoV-2. Șase dintre acestea sunt destinate doar cercetării. Un singur kit de la Institutul Genomului din Beijing (BGI) este aprobat pentru utilizare în cadrul clinic pentru diagnosticul rapid.

 S-a constatat că eprubetele respiratorii au fost pozitive pentru virus, în timp ce testul de sânge a fost negativ, la scurt timp după infectare. De asemenea, s-a sugerat că în primele zile de boală pacienții au concentrații sporite de virus în sânge, în ciuda simptomelor ușoare.

Tratament: În prezent nu există nici medicamente antivirale, nici vaccinuri specifice pentru coronavirusuri, deși au fost testate o serie de molecule cu acțiune împotriva coronavirusurilor, chiar și pentru SARS-CoV-2, existând peste 3.500 de publicații cu rezultatele acestor teste.

În prezent, medicamentele antivirale utilizate frecvent, inclusiv inhibitorii neuraminidazei – enzimei de pe suprafața virusurilor gripale (oseltamivir, peramivir, zanamivir etc.) nu sunt eficiente în lupta cu COVID-19, (deoarece coronavirusul nu produce neuraminidază).

Ganciclovir, aciclovir, ribavirină și alte medicamente au un efect redus și nu sunt recomandate pentru aplicarea clinică. Medicamentele care s-au dovedit a fi eficiente prin studiile curente includ: rudecvir, lopinavir/ritonavir, lopinavir/ritonavir combinate cu interferon-β, plasmă de recuperare și anticorpi monoclonali.

Dintre moleculele testate, le-am selectat pe acelea care au dat rezultate pozitive, privind prevenția și tratamentul COVID-19: chlorochina, niclosamida, remdesivir, hesperidina, complecși ai borului cu curcumina, blocanți ai receptorului angiotensinei II.

Sănătate să aveți!

Sursa foto: 
https://nam.edu/
La Inceput