Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
ISOFLURAN lichid pentru vapori de inhalat
DENUMIREA COMERCIALĂ
Isofluran
DCI-ul substanţei active
Isofluranum
COMPOZIŢIA
1 flacon conţine: substanţa activă: isofluran – 100 ml sau 250 ml (v/v 100%).
FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid pentru vapori de inhalat.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Lichid transparent, incolor, volatil, neinflamabil.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, N01AB06.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Izofluranul este un anestezic general inhalator care asigură o inducţie rapidă şi o trezire rapidă din anestezie.
Similar altor anestezice inhalatorii, izofluranul deprimă activitatea sistemului nervos central şi scade metabolismul cerebral, dependent de doză, iar presiunea lichidului cefalorahidian poate creşte datorită vasodilatării cerebrale.
Izofluranul provoacă, dependent de doză, deprimarea respiraţiei şi un răspuns ventilator scăzut la dioxidul de carbon.
Scăderea tensiunii arteriale, care apare în timpul anesteziei cu izofluran, este predominant datorată dilataţiei arteriale periferice şi venoase. Frecvenţa şi debitul cardiac rămân stabile pâna la o concentraţie de 2,5%
Proprietăţi farmacocinetice
Isofluranul are o solubilitate mică în sânge şi ţesuturi, mult mai mică decât halotanul şi enfluranul. Această solubilitate mică determină realizarea rapidă a unei presiuni parţiale alveolare suficiente pentru a produce anestezia.
Isofluranul este metabolizat în proporţie foarte mică, numai 0,2% din doza administrată se regăseşte sub formă de metaboliţi. În urma metabolizării se formează acid trifluoroacetic şi difluorometanol, care sunt hidrolizaţi în acid formic şi ioni fluor.
Timpul de înjumătăţire prin excreţie urinară a fluorului şi a fluorurilor organice este de 36, respectiv 41 de ore.
Concentraţia maximă de fluorură anorganică care rezultă din metabolizarea izofluranului este mult mai mică decât cea considerată ca fiind nefrotoxică; nu sunt disponibile informaţii cu privire la nivelul acestui metabolit la pacienţii cu insuficienţă renală. De aceea, anestezicul trebuie utilizat cu prudenţă extremă la asemenea pacienţi sau la cei cărora li s-au administrat concomitent medicamente nefrotoxice.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Isofluranul este indicat pentru inducţia şi menţinerea anesteziei generale.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează prin inhalare.
Izofluranul are un miros uşor înţepător eteric, ceea ce poate limita rata de inducţie gazoasă dar, cu toate acestea, inducţia şi, în special, trezirea sunt rapide.
Utilizarea vaporizatoarelor speciale calibrate pentru administrarea isofluranului facilitează controlul exact al concentraţiei de anestezic administrată.
CAM (Concentraţia Alveolară Minimă), standardul de măsură a potenţei anestezicului, este de 1,15% în oxigenul pur, descrescând până la 0,5%, când se administrează cu 70% protoxid de azot, pentru persoanele de vârstă mijlocie.
Există o relaţie cu vârsta: CAM este semnificativ mai mare la copii şi mai mică la vârstnici.
Premedicaţia
Premedicaţia se alege în funcţie de necesităţile pacientului. Trebuie avut în vedere efectul deprimant asupra funcţiei respiratorii al isofluranului. Pentru reducerea secreţiei salivare şi bronşice pot fi utilizate medicamente anticolinergice (de exemplu,atropină, glicopirolat); utilizarea acestora se face sub controlul medicului anesteziolog, dar acestea pot potenţa efectele izofluranului de creştere nesemnificativă a ritmului cardiac.
Inducerea anesteziei
Deoarece izofluranul are un miros uşor înţepător, inhalarea trebuie să fie, de obicei, precedată de administrarea unui barbiturat cu durată scurtă de acţiune, sau altuimedicament de inducţie intravenos, pentru a preveni tusea. Salivaţia şi tusea pot fi dificile la copiii mici induşi în anestezie cu izofluran. Alternativ, poate fi administrat izofluran cu oxigen sau cu un amestec de oxigen şi oxid de azot (protoxid de azot).
Se recomandă ca inducţia cu isofluran să fie iniţiată la o concentraţie de 0,5%.
Concentraţiile de 1,5-3% produc, de obicei, anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală în 7 până la 10 minute.
Tensiunea arterială scade în timpul inducţiei, dar acest lucru poate fi compensat prin stimularea chirurgicală.
Menţinerea anesteziei
Anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală poate fi menţinută cu 1,0-2,5% isofluran în amestecuri de oxigen/oxid de azot 70%. Poate fi necesară administrarea suplimentară a 0,5-1,0% isofluran, atunci când este administrat cu cocentraţii mici ale oxidului de azot sau atunci când izofluranul este administrat numai cu oxigen sau un ameste de aer/oxigen.
Tensiunea arterială scade în timpul anesteziei de menţinere în raport cu profunzimea anesteziei şi este invers proporţională cu concentraţia izofluranului.
Cu condiţia că nu există alţi factori de risc, acest lucru se datorează vasodilataţiei periferice. Ritmul cardiac rămâne stabil. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi datorată profunzimii anesteziei şi, în astfel de circumstanţe, poate fi corectată prin reducerea concentraţiei izofluranului inspirat. Hipotensiunea arterială indusă poate fi realizată prin ventilarea artificială cu izofluran 2,5-4,0%. Premedicaţia cu clonidină scade semnificativ necesitatea de izofluran pentru menţinerea hipotensiunii induse.
Revenirea din anestezie
Concentraţia izofluranului poate fi redusă la 0,5% la începutul închiderii plăgii, iar apoi la 0% la sfârşitul intervenţiei chirurgicale, cu condiția ca anestezistul este sigur de faptul că efectul oricăror blocante neuromusculare a fost inversat, iar pacientul nu mai este paralizat.
După întreuperea administrării anestezicului, pacientul trebuie ventilat cu oxigen 100% până la revenirea completă. Revenirea din anestezie este rapidă.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse întâlnite cu izofluran sunt similare cu cele observate cu alte anestezice halogenate.
Tulburări hematologice şi limfatice: leucocitoză tranzitorie, chiar şi în absenţa stresului chirurgical.
Tulburări gastrointestinale: greaţă, vărsături (în perioada postoperatorie).
Tulburări cardiace: tahicardie, aritmii.
Tulburări vasculare: hipotensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: rare –depresie respiratorie, bronhospasm,
Tulburări hepatobiliare: tulburări hepatice post-operatorii (uşoare, moderate şi severe) cum ar fi icter, hepatită şi necroză hepatică (unele fatale).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: hipertermie malignă; frisoane (în perioada postoperatorie).
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate cunoscută la isofluran sau la alţi agenţi halogenaţi;
- predispoziţie ereditară cunoscută sau suspectată la hipertermie malignă (de ex., pacienţi cu antecedente de hipertermie malignă de efort, miopatii, inclusiv distrofii musculare, sindrom King, miotonie, miopatie de origine centrală);
- antecedente de icter şi/sau febră de origine neelucidată, insuficienţă hepatică sau eozinofilie instalate după administrarea anterioară de izofluran sau alte anestezice halogenate.
SUPRADOZAJ
Simptome: deprimarea marcată a respiraţiei, hipotensiune arterială accentuată (datorată mai ales vasodilataţiei periferice şi nu într-atat depresiei miocardice directe).
Tratament: întreruperea imediată a administrării anestezicului, asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, ventilaţie cu oxigen. Se instituie ventilaţie asistată sau controlată.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Isofluranul trebuie administrat de către sau în prezenţa personalului medical experimentat în administrarea anestezicelor generale cu utilizarea echipamentului adecvat pentru anestezie şi în prezenţa celui pentru resuscitare. Izofluranul provoacă o depresie profundă a respiraţiei, acest efect fiind accentuat de premedicaţia cu opioide sau utilizarea concomitentă a altor deprimante respiratorii.Izofluranul determină o creştere a fluxului sanguin cerebral în timpul anesteziei profunde (1,5%), iar acest lucru poate conduce la o creştere a presiunii lichidului cefalorahidian. Când este necesar, aceasta poate fi prevenită sau evitată prin hiperventilarea pacientului înainte sau pe durata anesteziei. Ca şi în cazul altor anestezice halogenate, isofluranul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu presiune intracraniană crescută. În astfel de cazuri, hiperventilaţia de asemenea, poate fi necesară.
Ca şi în cazul altor anestezice halogenate, anesteziile repetate într-o perioadă scurtă de timp trebuie abordate cu prudenţă, deoarece riscul de hepatotoxicitate nu este pe deplin studiat. Nu există suficientă experienţă de utilizare repetată a anesteziei, şi,prin urmare, nu se pot face recomandări în această privinţă.
La fel ca alte anestezice halogenate, s-a raportat că isofluranul interacţionează cu materialele adsorbante ale dioxidului de carbon în timpul anesteziei cu circuit închis, atunci când acestea sunt deshidratate, formând monoxid de carbon. Inhalarea de monoxid de carbon poate conduce la apariţia concentraţiilor considerabile de carboxihemoglobină la pacienţii expuşi. Carboxihemoglobina este toxică, chiar şi la concentraţii joase şi nu este uşor de detectat prin monitorizarea standard a anesteziei, inclusiv prin pulsoximetrie. Măsurarea directă a nivelului de carboxihemoglobină trebuie luată în considerare la pacienţii supuşi anesteziei în circuitele închise de respiraţie, cu implicarea unui agent care provoacă desaturarea cu oxigen, refractară la măsurile uzuale de tratament. Este necesară aplicarea tuturor măsurilor de precauţie pentru a nu permite uscarea adsorbenţilor de dioxd de carbon.
Este necesară prudenţă atunci când se administrează izofluran la pacienţii cu afecţiuni hepatice pre-existente.
Izofluran este un puternic dilatator arterial coronarian şi sistemic. Efectul sistemic asupra presiuneii arteriale este uşor de controlat la pacienţii sănătoşi şi a fost folosit în mod special ca un mijloc de a induce hipotensiunea arterială. Cu toate acestea, posibilitatea fenomenului de ‘‘furt coronarian’’ impune utilizarea cu prudenţă la pacienţii cu cardiopatie ischemică.
În special, pacienţii cu ischemie subendocardială se consideră a fi mai susceptibili.
Salivarea şi secretiile traheo-bronşice pot fi stimulate la copii, dar reflexele faringiene şi laringiene sunt rapid diminuate.
Deoarece profunzimea anesteziei poate fi modificată uşor şi rapid cu izofluran, trebuie utilizate numai vaporizatoarele care produc o concentraţie previzibilă cu un grad bun de acurateţe. Hipotensiunea şi gradul de depresie ventilatorie poate furniza informaţii despre nivelul de anestezie. Ritmul cardiac rămâne stabil, dar respiraţia spontană trebuie monitorizată cu atenţie şi susţinută atunci când este necesar.
Se recomandă eliminarea eficientă a vaporilor de izofluran sau alte anestezice inhalatorii sala de operaţie.
Dacă apar simptome şi semne de hipertermie malignă, utilizarea izofluranului trebuie oprită şi instituită administrarea intravenoasă de dantrolen şi iniţiat tratamentul simptomatic.
Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată în cazuri foarte rare cu creşteri ale potasemiei care au determinat aritmii cardiace şi deces la copii în perioada postoperatorie. Aceste constatări au fost făcute în cazul pacienţilor cu afecţiuni neuromusculare, îndeosebi distrofia musculară Duchenne, atât forma latentă, cât şi cea evidentă clinic. În majoritatea acestor cazuri a fost utilizat concomitent suxametoniu. Aceşti pacienţi au prezentat semne de afectare musculară, însoţită de creşterea concentraţiilor plasmatice de creatinkinază şi mioglobinurie. Aceşti pacienţi
NU au prezentat semne clasice ale hipertermiei maligne, cum sunt rigiditate musculară, creştere rapidă a temperaturii, sau majorarea consumului de oxigen şi a producerii de dioxid de carbon. Se recomandă tratamentul prompt al hiperpotasemiei şi aritmiilor cardiace. Este indicată, de asemenea, evaluarea ulterioară a afecţiunilor neuromusculare latente.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Daca este posibil, orice anestezie trebuie evitată pe durata sarcinii. Dacă nu se poate evita anestezia cu isofluran, efectuarea acesteia necesită precauţii speciale şi o atentă evaluare a raportului risc fetal/beneficiu matern.
Anestezia cu izofluran trebuie evitată pe parcursul trimestrului I de sarcină.
Există un volum mai mare de informaţii privind utilizarea izofluranului în timpul sarcinii şi anesteziei în intervenţiile chirurgicale obstetrice, cum ar fi cezariana.
Un nivel adecvat al anestezie în intervenţia cezariană poate fi menţinută cu 0,5-0,75% izofluran în amestec de oxigen/oxid de azot. O creştere a pierderii de sânge a fost observată la administrarea izofluranului, comparabilă cu cea observată la utilizarea altor anestezice halogenate (de ex., halotan), la pacientele supuşe procedurii de chiuretaj uterin sau altor intervenţii chirurgicale ginecologice.
Nu se cunoaşte dacă izofluranul se elimină în laptele matern. Se recomandă întreruperea alăptării la femeile supuse anesteziei cu isofluran. Alăptarea poate fi reluată după eliminarea totală a anestezicului din organism.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Ca şi în cazul altor anestezice inhalatorii, se recomandă evitarea conducerii vehiculelor sau manevrarea utilajelor timp de 24 ore după trezirea din anestezie.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Miorelaxante
Izofluranul produce relaxare musculară suficientă pentru unele intervenţii chirurgiccale intrabdominale.
Izofluranul este compatibil cu toate relaxantele musculare utilizate în mod obişnuit, ale căror efecte pot fi potenţate semnificativ de izofluran. Efectul fiind mai accentuat în cazul medicamentelor antidepolarizante, astfel, doze mai mici trebui să fie administrate în prezenţa izofluranului. Efectul antidepolarizant al miorelaxantelor poate fi contracarat prin administrarea neostigminei, deoarece aceasta nu are efect asupra proprietăţilor relaxante proprii ale izofluranului.
Adrenalina
Administrarea adrenalinei (epinefrinei) pe orice cale în timpul anesteziei cu izofluran poate cauza aritmii supraventriculare sau ventriculare. Atunci când se administrează adrenalină, cantitatea utilizată trebuie să fie limitată la maxim de 3 mcg/kg greutate corporală la pacienţii cu fiuncţie cardiacă normală, şi mai puţin la cei cu tulburări de ritm cardiac.
Utilizarea concomitentă a altor medicamente β-simpatomimetice, cum ar fi amfetaminele poate predispune la aritmii. Dacă este posibil, tratamentul trebuie întrerupt cu câteva zile înainte de intervenţia chirurgicală.
Blocantele canalelor de calciu (inclusiv alte vasodilatatoare)
Izofluranul poate determina hipotensiune arterială marcată la pacienţii care administrează tratament concomitent cu blocante ale canalelor de calciu, în special cele din clasa dihidropiridinelor. Pacientii care administrează tratament cu alte vasodilatatoare, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotenzinei (de exemplu, captopril, enalapril, lisinopril) sau antagonişti ai receptorilor α1-adrenergici (de exemplu, prazosin), pot prezenta hipotensiune imprevizibilă cu orice tip de anestezie.
Inhibitorii monoaminoxidazei
Inhibitorii de monoaminoxidază determină o potenţare a efectelor anestezicelor generale. Dacă este posibil, pacientii trebui să întrerupă administrarea inhibitorilor de MAO cu cel puţin 14 zile înainte de intervenţia chirurgicală.
Beta-adrenoblocantele
Beta-adrenoblocantele utilizate în perioada peri-operatorie vor preveni sau reduce, orice tendinţă a izofluranului de a creşte frecvenţa contracţiilor cardiace. Astfel, beta-adrenoblocantele vor tinde, în mod normal, să aibă acţiune cardioprotectoare. În cazul în care este necesară o creştere a frecvenţei cardiace sau vasoconstricţie,medicamente simpatomimetice corespunzătoare trebuie administrate de către medicul anesteziolog. Trebuie colectată întotdeauna o anamneză completă referitor la administrarea aterioară sau concomitentă de medicamente.
Izoniazida
Izoniazida induce enzimele hepatice. Pacienţii care administrează izoniazida pot fi mai susceptibili către hepatotoxicitatea indusă de anetezicele inhalatorii. Dacă este posibil, se recomandă oprirea tratamentului cu izoniazidă cu o săptămână înainte de intervenţia chirurgicală.
Analgezice opoioide
Analgezicele opoioide potenţează efectul de deprimare a respiraţiei al izofluranului.
PREZENTARE, AMBALAJ
Lichid pentru vapori de inhalat, câte 100 sau 250 ml în flacoane. Câte 1 flacon împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
CONDIŢII DE PĂSTRARE
A se păstra în recipiente bine închise, la temperatura 15-30 oC.
A nu se lasă la îndemâna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
5 ani.
A nu se administra după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
Aprilie 2014
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Piramal Enterprises Limited, India
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Piramal Enterprises Limited, India
N.H.9, Digwal village, Kohir Mandal, Kohir Cross Road,
Medak District 502 321, Andhra Pradesh
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (tel.: 0 22 88 43 38)
