Boala Waldmann afectează local sau difuz vasele limfatice intestinale, prin pierderea proteinelor. Pentru a asigura o creştere optimă copiii au nevoie de o nutriţie bogată, variată şi echilibrată, adaptată vârstei, iar proteinele guvernează procesul de creştere.
Astfel, pierderea lor în cazul bolii Waldmann este aduce după sine numeroase efecte negative, stopând sau încetinind etapele de creştere a copilului.
Cum se manifestă boala Waldmann
Debutul este evident, de obicei, de la nou-născut, însă vârsta medie de stabilire a diagnosticului este de 3 ani. Manifestările clinice sunt dominate de duetul clinic: - diaree, cu scaun grăsos; - edeme; - dureri abdominale însoţite de greţuri şi vomă; - meteorismul sau distensia abdominală.
În pofida faptului că boala Waldmann este caracterizată de puține manifestări clinice, impactul lor asupra sănătăţii copilului este extrem de grav, suferind întreg organismul, din acest motiv o adresae cât mai curând la medic va fi un prim pas către însănătoşirea copilului dumnevoastră.
Cum se stabileşte diagnosticul bolii Waldmann
Anamneza. Trebuie să descrieți medicului următoarele simptome:
- Prezenţa diareei: frecvenţa scaunului, consistenţa.
- Edemele sau așa-numitele „umflături” au importanţă majoră în stabilirea diagnosticului.
- Caracterul, intensitatea, timpul apariţiei, localizarea durerilor.
- Ce medicamente aţi primit.
- Dacă mai există cineva în familie cu această patologie.
Examenul clinic:
Medicul va examina copilul şi va stabili planul de investigaţii necesar. Deşi investigaţiile medicale mereu au fost un stres psiho-emoţional pentru bolnavi şi în special pentru copii, este necesar de a le efectua pentru a stabili diagnosticul cu precizie şi tratamentul corespunzător. Medicul va indica: analiza generală a sîngelui, sumarul urinei, proteina generală, bilirubina, ALAT, ASAT, amilaza, etc. Examenul ecografic nu este o investigaţie dureroasă, însă va scoate în evidenţă date preţioase: prezenţa lichidului liber în burtică; patologiile concomitente, oferind posibilitatea efectuarii diagnosticului diferenţial.
Endoscopia digestivă superioară va permite vizualizarea mucoasei esofagiene, a stomacului şi a porţiunii iniţiale a intestinului subţire (duoden) cu ajutorul unui instrument subțire, flexibil ce are o cameră de luat vederi la capăt, numit endoscop. În timpul endoscopiei se pot realiza biopsii (adică prelevarea unui fragment mic de ţesut pentru analiza microscopică) pentru determinarea cauzei enteropatiei exudative secundare. În afară de multiple investigaţii copilul va fi consultat, la necesitate, şi de alţi specialişti, decât gastroenterolog, şi anume: genetician, nefrolog, cardiolog şi alţii.
Tratamentul bolii Waldmann. Cu ce putem să ne ajutăm copiii
Tratamentul copiilor cu boala Waldmann prevede schimbarea stilului de viaţă, în primul rând. Aici este vorba despre respectarea unor regimuri alimentare stricte.
Ce şi cum mănâncă copii cu boala Waldmann
Mesele trebuie fracţionate în 4-5 prize pe zi.
- Limitataţi trigliceridele cu lanţ lung, adică produsele alimentare bogate în lipide de origine animală, care în general trebuie limitate la maxim
- Alegeți produse ce conţin trigliceride cu lanţ mediu, acestea se găsesc în uleiul de floarea soarelui, uleiul de măsline, de cocos.
- Raţia zilnică trebuie îmbogăţită cu vitamine liposolubile, ele necesită o majorare cu aproximativ 4g/kg/zi, adică: vitamina A, E, D, K.
- Acestor cerinţe corespund formulele Frisopep AC şi Friso HA:
Boala Waldmann necesită administrarea tratamentului cu medicamente. Sunt mai multe tipuri de medicamente care sunt folosite pentru tratarea enteropatiei exudative, scopul lor fiind reechilibrarea proteinelor pierdute, precum restabilirea deficienţelor vitaminice, la fel se urmăreşte tratamentul proceselor de digestie: tratamentul creşterii exuberante a microflorei condiţionat patogene (Ferzym® plus, Lacidofil® ), tratamentul poluării bacteriene (Stopdiar® ), tratamentul proceselor de digestie (Pangrol® , Mezim forte® ), tratamentul flatulenţei (Aeris® , Espumizan® ), deficienţelor minerale (DCalcin).
Din păcate, sunt situaţii, când nici vigilenţa părinţilor şi nici tratamentul corect administrat nu aduce la ameliorarea stării sănătăţii copilului, şi atunci se recurge la tratament chirurgical, în cadrul căruia se înlătură segmentele de vase limfatice lezate. Deși pot duce la o ameliorare, operațiile nu duc nici ele la o însănătoșire completă.
