GLEMPID® comprimate

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE
 
GLEMPID®
 
comprimate
 
Numărul certificatului de înregistrare în Republica Moldova:
1 mg – nr. 18247 din 17.09.2012
2 mg – nr. 18248 din 17.09.2012
3 mg – nr. 18249 din 17.09.2012
4 mg – nr. 18250 din 17.09.2012
6 mg – nr. 18251 din 17.09.2012
 
DENUMIREA COMERCIALĂ
 
Glempid®
 
DCI-ul substanţei active
 
Glimepiridum
 
COMPOZIŢIA
 
1 comprimat conţine:
substanţă activă: glimepirid 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg sau 6 mg;
excipienţi:: lactoză monohidrat, amidon glicolat de sodiu (tip A), celuloză microcristalină, povidonă K-30, stearat de magneziu şi coloranţi:
Glempid® comprimate 1 mg: oxid roşu de fier (E 172);
Glempid® comprimate 2 mg: oxid galben de fier (E 172) şi indigocarmin (E132);
Glempid® comprimate 3 mg: oxid galben de fier (E 172);
Glempid® comprimate 4 mg: indigocarmin (E 132);
Glempid® comprimate 6 mg: Sunset Yellow (E 110).
 
FORMA FARMACEUTICĂ
 
Comprimate.
 
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
 
Comprimatele de formă ovală şi cu incizie pe ambele părţi.
Culoarea comprimatelor:
Glempid® comprimate 1 mg – roză;
Glempid® comprimate 2 mg – verde;
Glempid® comprimate 3 mg – galbenă-pal;
Glempid® comprimate 4 mg – azurie;
Glempid® comprimate 6 mg – oranj-pal.
 
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
 
Antidiabetice orale. Sulfonamide, derivaţi de uree, A10B B12.
 
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
 
Proprietăţi farmacodinamice
 
Glimepirid este un preparat din grupa derivaţilor de sulfoniluree pentru administrare perorală, care scade nivelul glucozei în sânge. Poate fi utilizat în tratamentul diabetului zaharat insulino-independent. Mecanismul esenţial de acţiune a glimepiridului este stimularea secreţiei insulinei de către celulele beta ale pancreasului. Ca şi în cazul altor derivaţi de sulfoniluree, acest efect se bazează pe mărirea sensibilităţii celulelor beta ale pancreasului faţă de stimularea fiziologică, indusă de glucoză. Glimepiridul, în afară de acţiunea asupra pancreasului, mai exercită acţiune şi asupra altor organe, comună şi pentru alţi derivaţi de sulfoniluree.
Secreţia insulinei
Derivaţii de sulfoniluree reglează secreţia de insulină prin intermediul închiderii canalelor de potasiu ATP-dependente din membrana celulelor beta. Închiderea acestor canalele produce depolarizarea acestor celule şi măreşte (în urma deschiderii canalelor de calciu) influxul de calciu în celule, provocând eliberarea insulinei prin exocitoză. Glimepiridul se fixează cu proteina membranei beta celulelor, asociată cu canalele de potasiu ATP-dependente; conexiunea se caracterizează printr-un metabolism activ, însă această proteină se deosebeşte de locul obişnuit de fixare a sulfonilureei.
Activitatea extrapancreatică
Către efectele extrapancreatice ale preparatului se referă, de exemplu, mărirea sensibilităţii ţesuturilor periferice faţă de insulină şi diminuarea absorbţiei insulinei de ficat. Transferul glucozei din sânge spre ţesuturile musculare şi adipoase periferice se efectuează de către proteine transportatoare speciale, amplasate pe membrane celulare. Transportarea glucozei în aceste ţesuturi este etapa care restricţionează viteza de utilizare a glucozei. Glimerpiridul măreşte rapid numărul de molecule active implicate în transportul de glucoză în membranele plasmatice ale celulelor musculare şi adipoase, fapt ce stimulează captarea de glucoză. Glimepiridul sporeşte activitatea fosfatazei C glicozil-fosfatidilinozitol specifice, care poate corela cu lipogeneza şi glicogeneza în celulele adipoase şi musculare izolate, indusă de acest preparat. Glimepid® inhibă glucogeneza în ficat pe calea măririi concentraţiei intracelulare a fructozo-2,6-bifosfatului, care la rândul său inhibă gliconeogeneza.
Date generale
La voluntarii sănătoşi doza perorală minimă eficientă constituie circa 0,6 mg. Efectul glimepiridului este dozo-dependent şi reproductibil. După administrarea glimepiridului se păstrează reacţia fiziologică de scădere a secreţiei a insulinei la mărirea bruscă a efortului fizic. Efectul preparatului este aproape identic după administrare peste 30 min după masă sau imediat înainte de masă. La pacienţii cu diabet zaharat o bună dirijare a proceselor metabolice pe parcursul a 24 ore poate fi atinsă prin administrarea unei doze de preparat pe zi. În pofida faptului că metabolitul hidroxilat a glimepiridului produce scăderea moderată, dar veridică a glicemiei în sângele voluntarilor, acest efect constituie doar o parte neînsemnată a efectelor preparatului.
Combinaţia cu metformină
În cadrul unuia dintre studii s-a demonstrat ameliorarea controlului procesului metabolic la administrarea combinată a glimepidului şi metforminei, în comparaţie cu monoterapia cu metformină în cazurile, când doza maximă nictemerală de metformină nu manifestă un efect suficient.
Combinaţia cu insulină
Date despre administrarea combinată a glimepidului cu insulina există în volum limitat. Insulina poate fi administrată pacienţilor, care administrează glimepirid, dacă doza nictemerală maximă a glimepiridului nu permite controlul glicemiei. În două studii această combinaţie a permis atingerea aceleaşi ameliorări a controlului metabolic ca şi administrarea izolată a insulinei; însă a fost necesară o doză medie mai mică de insulină.
 
Proprietăţi farmacocinetice
 
Absorbţia
Glimepiridul posedă o biodisponibilitate totală după administrarea perorală. Consumul alimentelor nu influenţează semnificativ asupra absorbţiei, dar micşorează nesemnificativ viteza de absorbţie. Concentraţia maximă în serul sanguin  (Cmax) se atinge peste circa 2,5 ore după administrare (în mediu 0,3 μg/ml după administrarea zilnică repetată câte 4 mg) şi doza prezintă dependenţă liniară  cu Cmax şi AUC (aria de sub curba concentraţie-timp).
Distribuţia
Glimepiridul posedă un volum mic de distribuţie (circa 8,8 litri), care aproape corespunde cu volumul de distribuţie a albuminei, un grad înalt de cuplare cu proteinele plasmatice  (>99%), un clearance redus (circa 48 ml/min).
La animale glimepiridul se elimină cu laptele matern. Preparatul penetrează bariera placentară şi într-un grad mai redus - bariera hematoencefalică.
Metabolizarea
Glimepiridul este metabolizat complet prin biotransformare oxidativă. Metaboliţii săi de bază sunt derivatul ciclohexil hidroxil metilat (M1) şi derivatul carboxilat (M2). S-a demonstrat că la biotransformarea glimepiridului în M1 participă enzima citocromului P450 2C9. M1 se transformă în M2 prin intermediul unei sau câtorva enzime citolizolice.
Biotransformarea şi excreţia
Perioada medie de înjumătăţire a preparatului în serul sanguin după administrare repetată constituie circa 5-8 ore. După administrarea dozelor mai înalte s-au determinat valori mai înalte ale timpului de înjumătăţire. După administrarea unică a glimepiridului radioactiv 58% de radioactivitate se depistează în urină, 35% în masele fecale. În urină nu se depistează urme de preparat nemodificat. În rezultatul metabolismului hepatic mediat de CZP2C9 în urină şi în mase fecale se depistează doi metaboliţi: derivaţii hidroxilaţi şi carboxilaţi. După administrarea internă a glimipiridului valorile finale ale timpului de înjumătăţire a acestor metaboliţi constituie respectiv 3-6 şi 5-6 ore. Farmacocinetica comparativă la administrarea preparatului o dată pe zi sau la administrare repetată nu a prezentat variaţii esenţiale. Variabilitatea individuală a fost de asemenea joasă. Simptome de cumulare a preparatului nu s-au determinat. Proprietăţile farmacocinetice au fost identice la pacienţii de ambele sexe, tineri sau vârstnici (peste 65 ani). La un clearance scăzut a creatininei se determină tendinţa de creştere a clearance-ului glimepiridului şi scăderea concentraţiei lui serice medii, posibil ca rezultat al eliminării rapide din cauza cuplării cu proteinele plasmatice. Se dereglează eliminarea ambilor metaboliţi cu urina. La aceşti pacienţi nu se determină un risc crescut de cumulare a preparatului. La 5 pacienţi fără diabet zaharat, dar după intervenţie chirurgicală la căile biliare, farmacocinetica preparatului nu se deosebea de farmacocinetica preparatului la voluntarii sănătoşi.
 
INDICAŢII TERAPEUTICE
 
Glempid® se administrează în tratamentul diabetului zaharat de tip II, când respectarea dietei, scăderea masei corporale şi efortul fizic fără administrarea remediilor medicamentoase, nu permit într-o măsură deplină reducerea nivelului glicemiei.
 
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
 
Preparatul se administrează intern, imediat înainte de masă sau în timpul mesei. Comprimatele se vor înghiţi întregi, cu apă. Drept premize ale succesului tratamentului diabetului servesc dieta echilibrată, efortul fizic şi analizele sistematice ale sângelui şi urinei. Antidiabeticele perorale sau insulina nu pot ajuta pacientul, care nu respectă regimul dietetic recomandat. Dozele se stabilesc în funcţie de valorile glucozei în sânge şi în urină. Doza nictemerală iniţială constituie 1 mg. Dacă la administrarea acestei doze este posibilă atingerea nivelului scontat de glucoză, ea poate fi folosită pentru terapia de susţinere. Dacă efectul preparatului este insuficient, doza trebuie mărită periodic la interval de 1-2 săptămâni până la doza nictemerală de 2, 3 sau 4 mg de glimepirid sub controlul glicemiei. Doza nictemerală mai mare de 4 mg ameliorează rezultatele tratamentului numai în cazuri excepţionale. Doza maximă nictemerală recomandată – 6 mg. Glimepiridul poate fi administrat pacienţilor care administrează metformină, dacă doza nictemerală maximă a metforminei nu permite stabilirea controlului asupra glicemiei. La păstrarea dozei anterioare de metformină, glimepiridul se administrează iniţial într-o doză mai redusă, care se măreşte ulterior până la maxim în funcţie de gradul necesar de control al funcţiilor metabolice. Acest tip de terapie combinată se administrează sub supraveghere medicală riguroasă. Pacienţilor, la care doza nictemerală de glimipirid nu permite stabilirea controlului nivelului glicemiei, la necesitate li se va administra concomitent insulină. La păstrarea dozei anterioare de glimepirid, insulina se indică iniţial în doză mai mică, care se măreşte ulterior în funcţie de nivelul controlului funcţiilor metabolice scontat. Acest tip de terapie combinată se administrează sub supraveghere medicală riguroasă. De obicei este suficientă administrarea glimepiridului o dată pe zi. Se recomandă administrarea preparatului în timpul dejunului copios, imediat înainte de el sau în lipsa unui asemenea dejun, imediat înaintea primei mese sau în timpul ei. Dacă a fost omisă administrarea unei doze, nu se va încerca compensarea ei prin creşterea dozei următoare. Dacă la pacient apare reacţie hipoglicemică la administrarea glimepiridului în doza de 1 mg pe zi, acest fapt indică la posibilitatea reglării nivelului glicemiei numai prin dietă. Pe parcursul curei de tratament necesitatea de glimepirid se poate reduce pe măsura ameliorării nivelului de glucoză, determinată de majorarea sensibilităţii la insulină. Pentru a evita hipoglicemia este necesară reducerea oportună  a dozei preparatului sau sistarea administrării lui. Similar poate apărea necesitatea modificării dozei la schimbarea masei corporale, a modului de viaţă a pacientului sau la acţiunea altor factori cu risc sporit de hipoglicemie sau hiperkaliemie.
 
Trecerea de la alte remedii hipoglicemiante perorale la Glempid®
 
Transferul pacientului de la alte remedii hipoglicemiante la Glempid de obicei este posibilă. La transferul la Glempid® este necesar de a lua în consideraţie doza şi perioada de înjumătăţire a preparatului administrat anterior. În unele cazuri, îndeosebi dacă se administrează remedii antidiabetice cu timp de înjumătăţire lung (de exemplu clorpropamidă), se recomandă de a efectua o întrerupere de câteva zile pentru minimalizarea riscului reacţiei hipoglicemice în urma efectului de sumare. Doza iniţială recomandată de glimepirid – 1 mg o dată pe zi. Doza poate fi mărită gradual, în funcţie de  reacţia pacientului la glimepirid, cum este indicat mai sus.
Trecerea de la insulină la glimepirid
În cazuri excepţionale pacienţilor cu diabet zaharat de tip II, cărora li s-a administrat insulină, poate fi indicată trecerea la glimepirid. Acest transfer trebuie efectuat în condiţii de supraveghere medicală riguroasă.
Administrarea la pacienţii cu dereglări ale funcţiei renale şi hepatice
Vezi compartimentul „Contraindicaţii”.
 
REACŢII ADVERSE
 
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
 
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rar: reacţii severe de hipersensibilitate (dereglări de respiraţie, scăderea tensiunii arteriale, şoc), vasculită alergică. Reacţii alergice încrucişate la derivaţi de sulfoniluree, sulfanilamide sau substanţe identice.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rar: hipoglicemie.
Tulburări oculare
Sunt posibile dereglări tranzitorii ale vedere, mai ales la iniţierea curei de tratament, din cauza modificării nivelului de glucoză în sânge.
Tulburări vasculare
Rar: modificări ale hemogramei (trombocitopenie, leucopenie, eritrocitopenie, granulocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie), care dispar după finisarea administrării preparatului.
Tulburări gastrointestinale
Foarte rar: greaţă, vomă, diaree, senzaţii de plenitudine gastrică, crampe abdominale.
Tulburări hepatobiliare
Mărirea nivelului enzimelor hepatice.
Foarte rar: dereglarea funcţiei hepatice (de exemplu, colestază şi icter), hepatită, insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate cutanată (prurit, erupţii cutanate, urticarie).
Foarte rar: fotosensibilitate.
Investigaţii diagnostice
Foarte rar: scăderea concentraţiei natriului în serul sanguin.
 
CONTRAINDICAŢII
 
Hipersensibilitate la glimepirid, derivaţi de sulfoniluree sau sulfanilamide, alte componente ale preparatului, diabet zaharat insulino-dependent, comă diabetică, cetoacidoză, dereglări severe ale funcţiei renale sau hepatice, sarcina, perioada de alăptare.
În caz de tulburări severe ale funcţiei renale sau hepatice se recomandă transferul pacientului la insulină.
 
SUPRADOZAJ
 
Simptome: hipoglicemie, care durează 12-72 ore şi poate recidiva după ameliorarea primară a stării pacientului. Simptomele pot fi determinate şi peste 24 ore de la administrarea internă a preparatului. Sunt posibile greaţă, vomă şi dureri în epigastru. Hipoglicemia poate fi însoţită de simptome neurologice - nelinişte, tremor, dereglări ale vederii şi coordonării mişcărilor, insomnie, comă, convulsii. În cazuri generale se recomandă supraveghere în staţionar.
Tratament: împiedicarea absorbţiei preparatului prin administrarea cărbunelui activat (adsorbent) cu apă sau limonadă, sulfatului de sodiu (laxativ). După administrarea internă a dozelor mări de preparat se recomandă lavaj gastric, administrarea ulterioară a  cărbunelui activat şi sulfatului de sodiu. În caz de stare gravă este necesară spitalizarea în secţia de terapie intensivă. Cât mai urgent se administrează glucoză. După necesitate se administrează intravenos în jet 50 ml soluţie 50%, apoi soluţie 10% lent sub controlul nivelului glicemiei. Ulterior se va efectua terapie simptomatică. Pentru tratamentul hipoglicemiei provocată de administrarea accidentală a glimepiridului la noi-născuţi şi copii de vârstă fragedă, se recomandă dozarea  atentă a glucozei pentru a evita apariţia hipoglicemiei severe. Este necesară monitorizarea permanentă a glicemiei.
 
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
 
În caz de nerespectare a regimului  alimentar recomandat Glempid® poate provoca hipoglicemie. Simptomele unei eventuale hipoglicemii: cefalee, senzaţie de foame exagerată, greaţă, vomă, fatigabilitate, somnolenţă, dereglări de somn, nelinişte, agresivitate, dereglarea concentrării atenţiei, dereglarea nivelului de veghe sau a timpului de reacţie, depresie, stare confuză, dereglarea vorbirii şi vederii, afazie, tremor, pareze, tulburări senzoriale, vertij, slăbiciune, pierderea autocontrolului, delir, convulsii cerebrale, somnolenţă şi pierderea conştienţei până la comă, respiraţie superficială, bradicardie. La fel se pot înregistra semne de reglare adrenergică compensatorie: transpiraţie excesivă lipicioasă, nelinişte, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi dereglări ale ritmului cardiac. Tabloul clinic al crizei severe de hipoglicemie aminteşte ictusul cerebral. Practic îmtotdeauna după administrarea urgentă a glucidelor (zahăr) intern, simptomele dispar. Edulcoranţii artificiali nu sunt eficienţi. Din practica administrării preparatelor sulfonilureei se cunoaşte, că în lipsa măsurilor terapeutice corespunzătoare glicemia poate recidiva. Hipoglicemia severă şi îndelungată, se înlătură doar temporar prin administrarea cantităţii obişnuite de zahăr, necesită tratament urgent, posibil şi spitalizare.
Factorii predispozanţi la hipoglicemie:
  • nedorinţa sau (mai des la pacienţii vârstnici) incapacitatea respectării indicaţiilor medicului;
  • alimentaţie insuficientă, consumul neregulat al alimentelor, omiterea meselor sau foame îndelungată;
  • necorespunderea nivelului efortului fizic şi al cantităţii de glucide consumate;
  • erori în dietă;
  • consumul de alcool, mai ales în combinaţie cu omiterea meselor;
  • dereglarea funcţiei renale;
  • dereglări severe ale funcţiei hepatice;
  • supradozarea preparatului;
  • unele afecţiuni endocrine necompensate, care influenţează asupra metabolismului glucidic sau mecanismului compensării hipoglicemiei (de exemplu, dereglarea funcţiei glandei tiroide, insuficienţa lobului anterior al hipofizei sau a suprarenalelor);
  • administrarea concomitentă a mai multor remedii medicamentoase (vezi „Interacţiuni cu alte medicamente”).
În timpul curei de tratament cu Glempid® este necesar de a controla sistematic nivelul glucozei în sânge şi urină. Se recomandă determinarea nivelului hemoglobinei glicozilate în sânge. În timpul tratamentului cu Glempid® se recomandă monitorizarea sistematică a funcţiei hepatice şi a formulei sanguine (în special numărul de leucocite şi plachete). În caz de stres (accidente, intervenţii chirurgicale urgente, infecţii cu sindrom febril, etc.) poate apărea necesitatea transferului pacientului la insulină. Lipseşte experienţa clinică despre administrarea glempidului la pacienţii cu dereglări severe ale funcţiei hepatice sau care se află la hemodializă. Acestor categorii de pacienţi se recomandă transferul la insulină.
Glempid® conţine lactoză. Dacă pacientul suferă de o dereglare  congenitală rară a toleranţei la galactoză, deficit ereditar de lactoză, sindrom de malabsorbţie glucoză-galactoză, nu se recomandă administrarea preparatului.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Glimepiridul este contraindicat în timpul sarcinii. În aceste cazuri se administrează insulină. Pacientele care planifică sarcina,trebuie să se consulte despre aceasta cu medicul. Deoarece derivaţii de sulfoniluree, inclusiv glimepiridul, se excretă cu laptele matern, preparatul nu se administrează în perioada de alăptare.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Capacitatea de concentrare a atenţiei şi reacţiile pacientului se pot diminua în rezultatul hipoglicemiei şi hiperglicemiei, de exemplu din cauza tulburărilor de vedere. Pacientul este supus riscului în situaţiile, când aceste calităţi au o importanţă majoră (de ex. în timpul conducerii autovehiculelor sau manevrării utilajului potenţial periculos). Pacienţii trebuie informaţi despre necesitatea respectării măsurilor de precauţie pentru a preveni apariţia hipoglicemiei. Aceasta este foarte important pentru pacienţii care cunosc puţin sau nu cunosc primele simptome de hipoglicemie sau manifestă des semne de hipoglicemie. În asemenea  cazuri trebuie evaluată posibilitatea conducerii autovehiculelor sau  manevrării utilajelor potenţial periculoase.
 
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
 
La administrarea concomitentă a preparatului cu unele remedii medicamentoase poate avea loc potenţarea sau diminuarea efectului hipoglicemic al lui. De aceea administrarea altor preparate trebuie efectuată cu prescripţia medicală. Experienţa administrării concomitente a glimepiridului cu alţi derivaţi de sulfoniluree denotă posibilitatea apariţiei interacţiunilor nedorite. Potenţarea efectului hipoglicemiant, uneori cu dezvoltarea hipoglicemiei poate să aibă loc la administrarea combinată a glemepiridului cu următoarele preparate:
 
Fenilbutazonă, azopropazonă şi oxifenbutazonă sulfinpirazonă
insulină şi antidiabetice orale unele sulfanilamide cu acţiune prelungită
metformină tetracicline
salicilaţi şi acidul paraaminosalicilic inhibitorii MAO
steroizii anabolici şi androgeni (hormoni sexuali masculini) antibiotice chinolone
cloramfenicol probenecid
anticoagulante – derivaţi cumarinici miconazol
fenfluramină pentoxifilină (administrarea parenterală a dozelor mari)
fibraţi tritocvalină
inhibitorii ATP  
fluoxetină  
alopurinol  
simpatolitice  
Ciclo-, tro-, şi ifosfamidă  
 
Diminuarea efectului hipoglicemiant, care conduce la hiperglicemie, poate fi rezultatul administrării concomitente a preparatului cu următoarele remedii:
  • estrogeni şi progestageni;
  • saluretice şi diuretice tiazide;
  • preparate stimulatoare ale funcţiei glandei tiroide, glucocorticoizi;
  • derivaţi de fenotiazină, clorpromazină;
  • adrenalină şi simpatomimetice;
  • acid nicotinic (doze mari) şi derivaţii lui;
  • laxative (la administrare îndelungată);
  • glucagon, barbiturice şi rifampicină;
  • fenitoină, diazoxid;
  • acetazolamidă.
H2-antagoniştii, beta-adrenoblocantele, clonidina, guanetidina şi rezerpina pot potenţa sau diminua efectul hipoglicemic. Simpatoliticele, inclusiv beta-adrenoblocantele, clonidina, guanetidina şi rezerpina pot diminua sau înlătura simptomele reacţiilor adrenergice compensatorii la hipoglicemie. Consumul ocazional sau cronic de alcool poate potenţa sau diminua imprevizibil efectul hipoglicemiant a glimepiridului. Glimepiridul poate potenţa sau diminua efectul derivaţilor cumarinici. Glimepiridul este metabolizat prin intermediul enzimei 2C9 (CZP2C9) a sistemului citocromului P450.  Administrarea concomitentă a inductorului (rifampicină) sau a inhibitorului (fluconazol) acestei enzime poate modifica metabolismul glimepiridului. Rezultatele publicate ale cercetărilor interacţiunilor medicamentoase in vivo denotă, că AUC al glimepiridului practic se dublează în prezenţa fluconazolului – unul din cei mai puternici inhibitori ai enzimei CYP2C9.
 
PREZENTARE, AMBALAJ
 
Comprimate 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg, 6 mg.
Câte 10 comprimate în blister. Câte 3 blistere (30 comprimate) împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
 
PĂSTRARE
 
A se păstra la temperatura sub 25 ºC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
 
TERMEN DE VALABILITATE
 
3 ani. A nu se utiliza după expirarea termenului de valabilitate, indicat pe ambalaj.
 
STATUTUL LEGAL
 
Cu prescripţie medicală.
 
DATA ULTIMEI REVIZUIRI A TEXTULUI
 
Mai 2012.
 
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI                                
 
EGIS Pharmaceuticals PLC., Ungaria.
1106 or. Budapesta, str. Kereszturi 30-38.
Tel.: (36-1) 265-55 55
Fax: (36-1) 265-55 29
 
conform licenţei firmei Specifar SA, Grecia.
 
 
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a Agenţiei Medicamentului (tel. 73-70-02)
 
La Inceput