DALERON COLD 3® comprimate filmate

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

INSTRUCŢIUNE PENTRU ADMINISTRARE

DALERON COLD 3®

comprimate filmate
Numărul certificatului de înregistrare în Republica Moldova: nr. 18141 din 09.08.2012

DENUMIREA COMERCIALĂ

Daleron Cold 3®
DCI-ul substanţelor active
Paracetamolum
Pseudoephedrinum
Dextromethorphanum

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:
substanţe active: paracetamol – 325 mg, clorhidrat de pseudoefedrină – 30 mg, bromhidrat de dextrometorfan – 15 mg;
excipienţi: nucleul: celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, amidon pregelatinizat, talc, amidon din porumb, stearat de magneziu;
filmul: hipromeloză, macrogol 6000, dioxid de titan (E171), galben de chinolină (E104), indigotină (E132).

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde-deschis.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), N02B E51.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice
Daleron Cold 3® conţine paracetamol, un analgezic şi antipiretic, clorhidrat de pseudoefedrină, un decongestant oral şi bromhidrat de dextrometorfan, un antitusiv.
Mecanismul de acţiune al paracetamolului nu a fost încă elucidat complet. Efectul analgezic este probabil rezultatul inhibării ciclooxigenazei şi a sintezei prostaglandinelor din SNC. Paracetamolul are un efect neglijabil asupra sintezei prostaglandinelor la nivelul inflamaţiei locale, astfel încât efectul său antiinflamator este slab. În comparaţie cu antiinflamatoarele nesteroidiene, paracetamolul determină mai puţine reacţii adverse gastrointestinale, deoarece are un efect slab asupra sintezei prostaglandinelor în ţesuturile periferice.
Activitatea antipiretică a paracetamolului rezultă din acţiunea directă asupra centrului termoreglator din hipotalamus. Paracetamolul scade febra prin vasodilataţia vaselor sanguine periferice şi prin favorizarea circulaţiei sanguine şi a transpiraţiei.
Pseudoefedrina este o amină simpatomimetică cu efecte directe şi indirecte asupra receptorilor adrenergici. Acţionează ca un agonist pe receptorii β-adrenergici cardiaci şi din muşchii netezi bronşici, precum şi pe receptorii α-adrenergici periferici; acţionează indirect prin eliberarea neurotransmiţătorilor (norepinefrina) din neuronii adrenergici. Efectul decongestionant al pseudoefedrinei este rezultatul acţiunii agoniste directe pe receptorii α-adrenergici ai muşchilor netezi vasculari din mucoasa tractului respirator. Datorită constricţiei arteriolelor dilatate, fluxul sanguin din mucoasa nazo-faringiană şi edemul se reduc, scăzând astfel congestia şi secreţia nazală. Comparativ cu efedrina, pseudoefedrina, stimulează mult mai slab receptorii β-adrenergici. Pseudoefedrina are un uşor efect stimulant asupra SNC. Administrată în doze terapeutice, practic nu creşte tensiunea arterială.
Dextrometorfanul este un D-izomer al analogului codeinei, levorfanol. Acţionează la nivel central asupra centrului tusei, prin ridicarea pragului reflexului de tuse, ameliorând în acest fel tusea seacă asociată iritaţiei faringiene din răcelile comune. Efectul antitusiv al dextrometorfanului este similar codeinei, dar nu are un efect analgezic semnificativ. Dextrometorfanul nu inhibă centrul respirator şi nu determină dependenţă.

Proprietăţi farmacocinetice

După administrarea orală paracetamolul este absorbit rapid şi complet din tractul gastrointestinal. Concentraţiile plasmatice maxime se ating în 15-90 minute după administrare. Biodisponibilitatea este de aproximativ 80%. Paracetamolul este distribuit rapid şi relativ uniform în organism. Volumul aparent de distribuţie este de 0,8-1,36 1/kg. O cantitate mică de paracetamol se leagă de proteinele plasmatice (aproximativ 10%), exceptând supradozajul, când cantitatea legată de proteinele plasmatice este 20-50%. Paracetamol este metabolizat în principal în ficat, şi, într-o proporţie foarte mică, în tractul gastrointestinal şi rinichi. Calea de metabolizare principală este prin conjugarea cu acidul glucuronic şi sulfuric. La doze uzuale, paracetamolul este metabolizat în sulfaţii şi glucuronidaţi, în timp ce o cantitate mică de substanţă activă este metabolizată în N-acetil-p-benzochinonimină, un metabolit foarte reactiv, toxic pentru hepatocite. De obicei, acesta se leagă rapid de glutationul celular şi este excretat renal sub formă conjugată. După doze excesive de paracetamol, se formează cantităţi mari de benzochinonimină. După epuizarea rezervelor de glutation din organism, metaboliţii toxici în exces se leagă covalent de componenţii celulari vitali, determinând necroză hepatică acută. Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 1,5 şi 3 ore (timpul de înjumătăţire plasmatică mediu este 2,3 ore). La vârstnici timpul de înjumătăţire plasmatică mediu este acelaşi (2,17 ore), astfel încât nu este necesară ajustarea dozelor. O mică proporţie de paracetamol (2-5%) se
excretată renal nemodificată; paracetamolul se excretă în principal în urină sub formă de glucuronidaţi (55-60%) şi sulfaţi (30-35%). O cantitate foarte mică se excretă prin bilă. Aproximativ 90% din paracetamol este eliminat din organism în 24 ore.
După administrarea orală, pseudoefedrina este absorbită rapid şi complet din tractul intestinal (> 95%). Efectul decongestionant apare după 15-30 minute, iar efectul maxim după 30-60 minute de la administrare. Volumul aparent de distribuţie este 2,4-2,6 l/kg. Pseudoefedrina este incomplet metabolizată în ficat, prin N-demetilare. În 24 ore 70-90% din doză este excretată nemodificată prin urină; restul dozei se excretă sub formă de metaboliţi. 1-6% din substanţa activă este excretată sub forma metabolitului activ norpseudoefedrină, care stimulează sistemul nervos. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare depinde de pH-ul urinei. La pH = 5,5 - 6 acesta este de 9 - 16 ore, în urina alcalinizată poate fi prelungit până la 50 ore, în timp ce în urina foarte acidă se poate reduce la 1,5 ore. Pseudoefedrina se excretă în lapte; concentraţiile substanţei active excretate în lapte sunt de 2-3 ori mai mari decât cele plasmatice.
Dextrometorfanul este absorbit rapid după administrarea orală. Debutul efectului are loc în 15-30 minute; concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 2,5 ore. După o doză unică orală, durata efectului este de 5-6 ore. Dextrometorfanul este metabolizat hepatic prin O- şi N- demetilare oxidativă şi apoi conjugat cu acizii glucuronic şi sulfuric. Cea mai mare parte din substanţa activă este O-demetilată în metabolitul activ dextrorfan, care este responsabil de efectul antitusiv. În primele 24 ore după o doză orală, peste 85% din medicament este excretat în urină sub formă de metaboliţi liberi sau conjugaţi precum şi o cantitate mică de substanţă activă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al dextrometorfanului este de 1,4-3,9 ore şi cel al dextrorfanului este de 3,4-5,6 ore.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Daleron Cold 3® este indicat pentru ameliorarea simptomelor din răceală şi gripă:
- dureri uşoare şi moderat severe (cefalee, mialgii şi artralgii, dureri în gât);
- febră;
- hipersecreţie şi congestie nazală;
- tuse uscată şi iritativă.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală recomandată este de 2 comprimate, nu mai mult de 4 ori pe zi. Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puţin 4 ore.
Dozele recomandate nu trebuie depăşite.
Daleron Cold 3® nu este indicat pentru copii cu vârsta sub 12 ani.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse, apărute la administrarea de Daleron Cold 3®, sunt clasificate în funcţie de frecvenţă:
- foarte frecvente (>1/10),
- frecvente (>1/100 şi <1/10),
- mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100),
- rare (>1/10000 şi <1/1000),
- foarte rare (<1/10000),
- cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări gastrointestinale: rare – greţuri.
Tulburări ale sistemului imunitar: rare – reacţii de hipersensibilitate, în special erupţii cutanate, prurit şi urticarie.
Tulburări ale sistemului nervos: rare – cefalee, xerostomie, iritabilitate, nelinişte, somnolenţă şi ameţeli
Tulburări cardiace: rare – hipertensiune arterială şi aritmii.
În caz dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul se va întrerupe.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la paracetamol, pseudoefedrină, dextrometorfan şi oricare dintre excipienţii produsului.
- Hipertensiune arterială severă, boală coronariană severă (angină pectorală).
- Insuficienţă hepatică sau renală severă.
- Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază.
- Tratament concomitent cu alte medicamente, care conţin paracetamol.
- Vârsta sub 12 ani.

SUPRADOZAJ

Paracetamol
Doze substanţial mai mari decât cele recomandate (>7,5 g la adulţi) pot determina insuficienţă hepatică şi renală severă. La copii, semnele de supradozaj devin evidente la doze ce depăşesc 150 mg/kg. Semnele de supradozaj apar în primele 24 ore şi se manifestă sub formă de greaţă, vărsături, transpiraţii profuze şi dureri abdominale. Semnele de insuficienţă hepatică apar abia după 2-4 zile de la ingestia unei doze excesive.
Tratamentul supradozajului este simptomatic. Antidotul specific în supradozajul cu paracetamol este N- acetilcisteina, care trebuie administrat în primele 12 ore de la ingestie.
Pseudoefedrina
După ingestia unei supradoze reacţiile adverse ale medicamentului sunt exacerbate, în
special agitaţia, iritabilitatea, tremorul, halucinaţiile, crampele musculare, hipertensiunea arterială, aritmiile, greaţa şi vărsăturile. Simptomele apar de obicei la 4-8 ore de la ingestia unei supradoze. Ele sunt tranzitorii şi, de obicei, nu este necesar
tratament.
Măsurile necesare sunt lavajul gastric care trebuie efectuat nu mai târziu de 4 ore de la ingestia supradozei. Cărbunele activ este eficace doar dacă este administrat în prima oră după ingestie. Dacă nu s-a produs afectare renală, creşterea diurezei poate accelera
eliminarea substanţei active din organism. Dacă apar semne de toxicitate cardiacă, se poate administra intravenos propranolol, iar în caz de delir şi crampe musculare se poate administra diazepam.
Dextrometorfan
Reacţiile toxice severe sunt puţin probabil să apară, cu excepţia ingestiei unei cantităţi
excesive de dextrometorfan. Pot să apară greaţă, vărsături, somnolenţă, ameţeli, iritabilitate, tulburări vizuale, retenţie urinară, modificări ale reflexelor musculare, dificultăţi respiratorii, psihoze toxice (euforie, halucinaţii, dezorientare). Doze extrem de mari determină apatie şi comă. Dacă dozele depăşesc 10 mg/kg, este necesar lavaj gastric.
Tratamentul supradozajului include administrarea de cărbune activ care reduce absorbţia, administrarea intravenoasă de naloxonă, menţinerea respiraţiei.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară până la moderată pot utiliza Daleron Cold 3® numai sub supraveghere medicală.
Medicamentul nu este recomandat pacienţilor cu afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, afecţiuni tiroidiene, diabet zaharat şi pacienţilor cu tulburări de micţiune datorate hiperplaziei de prostată, decât la recomandarea medicului.
Daleron Cold 3® nu trebuie administrat mai mult de 5 zile fără consultaţia medicului. Dacă simptomele nu se ameliorează sau se înrăutăţesc după 5 zile, medicul va decide despre necesitatea administrării ulterioare a medicamentului.
Este necesară precauţie în cazul administrării medicamentului la pacienţii debilitaţi şi la pacienţii alcoolici.
Efecte asupra rezultatelor testelor de laborator
Daleron Cold 3® poate interfera cu rezultatele testului doping la atleţi.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Studiile preclinice nu au identificat nici un risc asupra sarcinii sau dezvoltării embrio-fetale, dar totuşi riscul asociat administrării nu poate fi complet exclus. Prin urmare nu se recomandă utilizarea în timpul sarcinii şi alăptării.
Pseudoefedrina se excretă în lapte şi poate determina la sugari agitaţie şi insomnie.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Daleron Cold 3® are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE

Paracetamol
- În cazul administrării sistematice şi îndelungate, paracetamolul potenţează acţiunea warfarinei şi creşte riscul hemoragic.
- Tratamentul concomitent cu colestiramină poate determina scăderea absorbţiei paracetamolului, scăzând astfel efectul lui.
- Metoclopramida şi domperidona cresc absorbţia paracetamolului.
- Administrarea concomitentă cu antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul de insuficienţă renală.
- Administrarea concomitentă cu cloramfenicol poate prelungi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al cloramfenicolului până la de 5 ori.
- Administrarea concomitentă cu inductori ai enzimelor hepatice, cum sunt antiepileptice, barbiturice şi rifampicina, poate creşte probabilitatea apariţiei efectelor toxice.
- Salicilamida prelungeşte timpul de eliminare al paracetamolului, ceea ce determină acumularea substanţei active şi în consecinţă creşterea formării de metaboliţi toxici.
- Administrarea concomitentă de alcool etilic poate creşte hepatotoxicitatea paracetamolului.
Pseudoefedrină
- Pseudoefedrina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) şi timp de 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu IMAO. Administrarea concomitentă poate determina crize hipertensive severe, cefalee, hiperpirexie şi aritmii ameninţătoare de viaţă. Deoarece pseudoefedrina este simpatomimetică, stimulează prin acţiune indirectă eliberarea de norepinefrină, în timp ce IMAO cresc cantitatea de norepinefrină în neuronii adrenergici prin inhibarea degradării catecolaminelor. La administrarea concomitentă a acestor medicamente, cantitatea de norepinefrină este semnificativ crescută la fel ca şi activitatea sistemului nervos simpatic.
- Administrarea concomitentă de metildopa poate determina tulburări de reglare ale tensiunii arteriale, cu posibilitatea apariţiei crizelor hipertensive.
- Administrarea concomitentă de dihidroergotamină poate determina creşterea tensiunii arteriale.
- Administrarea concomitentă de substanţe care alcalinizează urina, cum sunt bicarbonatul de sodiu poate determina întârzierea semnificativă a excreţiei pseudoefedrinei.
Dextrometorfan
- Dextrometorfanul nu trebuie administrat concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) şi timp de 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu IMAO. Administrarea concomitentă poate determina sindrom serotoninic (greaţă, vărsături, hipertensiune arterială, crampe musculare, tremurături, hiperpirexie, tulburări mentale, stop cardiac). Administrarea concomitentă poate determina apariţia modificărilor în recaptarea şi metabolizarea catecolaminelor, precum şi acumularea serotoninei în sistemul nervos central.
- Administrarea concomitentă de fluoxetină (antidepresiv, inhibitor al recaptării serotoninei în neuronii cerebrali) creşte toxicitatea dextrometorfanului (greaţă, vărsături, tulburări vizuale, halucinaţii) sau riscul apariţiei sindromului serotoninic. Fluoxetina inhibă izoenzima citocromului P-450IID6 (CYP2D6) care catalizează metabolizarea dextrometorfanului. Administrarea concomitentă a acestor
medicamente determină o inhibiţie competitivă a metabolizării ambelor substanţe active şi o creştere a concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente, determinând o toxicitate crescută.
- Administrarea concomitentă de haloperidol (neuroleptic, antagonist al dopaminei) determină creşterea toxicităţii dextrometorfanului. Haloperidolul este un inhibitor al izoenzimei citocromului P-450IID6, care catalizează metabolizarea dextrometorfanului. Administrarea concomitentă a acestor medicamente determină inhibarea metabolizării dextrometorfanului cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.

PREZENTARE, AMBALAJ

Câte 12 comprimate filmate în blister, câte 1 sau 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperaturi sub 30 °C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

5 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Fără prescripţie medicală.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A TEXTULUI

Martie 2012.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

KRKA, d.d., Novo mesto,
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia.
La apariţia oricărei reacţii adverse informaţi secţia de farmacovigilenţă a Agenţiei Medicamentului (tel. 73-70-02.)

La Inceput