Tatuajele pot fi un factor de risc pentru limfomul malign. Cercetarea, bazată pe un studiu caz-control realizat în Suedia a analizat aproape 12.000 de persoane și a constatat că cei cu tatuaje prezintă un risc crescut de limfom în comparație cu cei fără tatuaje, chiar și după ajustarea pentru factori precum vârsta, educația și statutul de fumător. Această asociere a fost observată mai ales în cazul limfomului cu celule B mari difuze și al limfomului folicular,au raportat Doctorul în medicină Christel Nielsen de la Universitatea Lund din Suedia, și colegii săi în eClinicalMedicineopens.
Notă: Limfomul este un tip de cancer care afectează sistemul limfatic al corpului. Sistemul limfatic este o rețea complexă de ganglioni limfatici, vase limfatice și alte organe limfatice care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și să transporte limfa (un lichid clar care conține celule albe din sânge care ajută la combaterea infecțiilor) în întregul corp. Limfomul se dezvoltă atunci când celulele anormale din sistemul limfatic se înmulțesc necontrolat, formând tumori limfatice. Există două tipuri principale de limfom: limfomul Hodgkin și limfomul non-Hodgkin. Limfomul Hodgkin este caracterizat de prezența unui tip specific de celulă anormală numită celula Reed-Sternberg. Limfomul non-Hodgkin include o gamă mai largă de tipuri de cancer limfatic care nu implică celula Reed-Sternberg și poate fi mai dificil de diagnosticat și de tratat decât limfomul Hodgkin.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că riscul de limfom este mai mare la cei care au avut mai puțin de 2 ani între primul tatuaj și momentul diagnosticului, în timp ce a scăzut pentru cei cu o perioadă de expunere intermediară (3-10 ani), revenind la niveluri ridicate pentru cei care au avut primul tatuaj cu mai mult de 11 ani înainte de diagnostic.
„Este nevoie urgentă de mai multe cercetări epidemiologice pentru a stabili cauzalitatea”, au scris Nielsen și colegii. „Studiul subliniază importanța măsurilor de reglementare pentru a controla compoziția chimică a cernelii pentru tatuaje”.
„Dacă aceste constatări pot fi coroborate prin studii suplimentare, ele ar indica faptul că expunerea la cerneala de tatuaj poate fi asociată atât cu inițierea tumorii, care este adesea asociată cu o latență de câțiva ani, cât și cudezvoltarea tumorii, unde efectele apar mult mai rapid”, au adăugat ei.
Într-un comunicat de presă, Nielsen a precizat că „oamenii vor dori probabil să continue să își exprime identitatea prin tatuaje și, prin urmare, este foarte important ca noi, ca societate, să ne putem asigura că acest lucru este sigur. Pentru individ, este bine de știut că tatuajele pot afecta sănătatea și că ar trebui să vă adresați furnizorului de servicii medicale dacă aveți simptome despre care credeți că ar putea fi legate de tatuajul dumneavoastră”.
Potrivit medpagetoday, popularitatea tatuajelor a crescut dramatic în ultimele decenii, ratele de prevalență fiind raportate la peste 20% în mai multe țări europene și la aproximativ 30% în SUA.
Din cauza că oamenii încep adesea să își facă tatuaje la vârste mai tinere, acest lucru înseamnă că ar putea fi expuși la ingredientele cernelii pentru tatuaje - care conține adesea substanțe chimice cancerigene - „pe aproape întreaga durată a vieții”, au scris Nielsen și echipa. „Cu toate acestea, cercetările au început doar să zgârie suprafața înțelegerii efectelor pe termen lung ale tatuajelor asupra sănătății”.
Pentru acest studiu, cercetătorii au identificat toate cazurile incidente de limfom malign diagnosticat între 2007 și 2017 la pacienții cu vârste cuprinse între 20 și 60 de ani în Registrul Național Suedez de Cancer. Trei controale aleatorii de vârstă și sex potrivite pentru fiecare pacient au fost eșantionate din Registrul total al populației folosind eșantionarea densității incidenței. Studiul a inclus 11.905 persoane (2.938 cu limfom și 8.967 de controale). Dintre cei cu limfom, 54% au răspuns la un chestionar privind expunerea la tatuaje, comparativ cu 47% în grupul de control, iar 21% față de 18%, respectiv, au fost tatuați.
Cele mai frecvente subtipuri de limfom au fost limfomul difuz cu celule B mari (28%), limfomul Hodgkin (21%) și limfomul folicular (18%). Vârsta medie la diagnostic a variat între 51 și 57 de ani, cu excepția pacienților cu limfom Hodgkin (vârsta medie de 36 de ani). Bărbații au reprezentat mai mult de jumătate din fiecare grup. Participanții la studiu au raportat vârsta la care au făcut primul tatuaj, împreună cu detalii despre acesta, inclusiv culoarea, dimensiunea zonei tatuate pe corp (mai mică de o palmă, între 1 și 5 palme sau mai mare de 5 palme), calificarea artistului tatuator (profesionist sau amator) și locația pe corp unde a fost realizat tatuajul.
Autorii au observat că, deși „pare intuitiv” faptul că o suprafață corporală tatuată mai mare ar fi asociată cu un risc mai mare de limfom, nu au găsit nicio dovadă a unei relații expunere-răspuns. În schimb, au constatat că cel mai mare risc de limfom a fost la persoanele cu tatuaje mai mici decât palma.
Nielsen și colegii au recunoscut că, la fel ca în orice studiu caz-control, „participarea electivă este o preocupare generică care poate denatura rezultatele. Faptul că nu am putut evalua în mod formal potențiala prejudecată de selecție, deoarece nu am avut acces la date la nivel individual privind neparticipanții, reprezintă o limitare”.
